Profesorul, prozatorul și culegătorul de folclor Ion Marinescu consemna, într-un text publicat în ziarul „Cuvîntul liber” (nr. 337 din 2 aprilie 1991), un episod semnificativ pentru începuturile tranziției economice de după 1989. Sub titlul „O virgulă nevinovată” (?!), relatarea surprinde, într-o notă ironică și reflexivă, modul în care semnele de punctuație au fost transformate în instrumente de avantaj comercial.
Situația evocată pornește de la cererile depuse de unii comercianți din orașul Călan, care solicitau autorizații pentru „desfacerea de băuturi răcoritoare”. După obținerea documentelor, aceștia au modificat, printr-o simplă intervenție de punctuație, sensul formulării: introducerea unei virgule între „băuturi” și „răcoritoare” a transformat obiectul autorizației în „desfacerea de băuturi, răcoritoare”, ceea ce le-a permis, în fapt, comercializarea a două categorii de produse.
Ion Marinescu remarcă ingeniozitatea situației, dar și implicațiile ei morale și administrative. În relatarea sa, accentul cade pe caracterul neașteptat al unei asemenea „inovații”, în care o regulă de limbă devine mijloc de eludare a limitelor impuse de autorizație. Episodul este prezentat cu o ironie evidentă, sugerată încă din titlu, dar și din observația că „până și semnele de punctuație au ajuns comerciabile”.
Un rol central în descoperirea situației îl are Leontin Petroescu, primar al orașului Călan în perioada imediat următoare anului 1989, descris de autor ca fost elev și bun cunoscător al limbii române. Intervenția sa este evocată ca un exemplu de vigilență administrativă, dar și ca o confirmare a importanței cunoașterii limbii în spațiul public.
Textul lui Ion Marinescu depășește însă anecdota. Prin comparația finală, în care autorul sugerează că nici măcar un guvern de tehnocrați nu reușește să „găsească o virgulă” pentru a facilita procese economice complexe, relatarea capătă o dimensiune satirică mai largă. În acest sens, episodul devine o oglindă a începuturilor economiei de piață în România, unde adaptarea rapidă, uneori la limita regulilor, a fost o trăsătură frecventă.