Universitatea din Bologna este considerată cea mai veche universitate din lumea occidentală și cea mai veche universitate europeană care funcționează până în prezent. Anul 1088 este folosit ca dată a întemeierii sale, deși instituția nu a fost creată atunci printr-un act oficial.
De ce este folosit anul 1088
La sfârșitul secolului al XI-lea, la Bologna erau deja activi profesori de drept care atrăgeau studenți din mai multe regiuni ale Europei. Din acest mediu s-a dezvoltat treptat universitatea, fără un act oficial de fondare și fără o dată precisă a începuturilor sale.
Anul 1088 a fost consacrat în 1888, cu ocazia celebrării a 800 de ani de existență. Data a fost stabilită retrospectiv pentru a marca începuturile învățământului superior din oraș, care nu pot fi legate de un singur moment.
Cercetările dedicate universităților medievale nu au identificat un act prin care Universitatea din Bologna să fi fost fondată în 1088. Activitatea de predare a dreptului este însă atestată la Bologna spre sfârșitul secolului al XI-lea.
Printre profesorii activi în acea perioadă s-a aflat Irnerius, jurist cunoscut pentru predarea dreptului roman. El a contribuit la reluarea studiului sistematic al „Corpus Iuris Civilis”, colecția de texte juridice alcătuită în timpul împăratului Iustinian.
Înaintea lui Irnerius este menționat juristul Pepo, numit și Pepone, prezent în acte judiciare din a doua jumătate a secolului al XI-lea. Un document din 1076 îl consemnează folosind un pasaj din „Digestele” lui Iustinian, una dintre componentele „Corpus Iuris Civilis”.
O universitate organizată în jurul studenților
Un element aparte al Universității din Bologna a fost rolul studenților. Cei veniți din alte orașe sau regiuni s-au organizat în asociații pentru a-și apăra interesele și pentru a reglementa relațiile cu profesorii și autoritățile locale.
Profesorii erau plătiți inițial direct de studenți. Cursurile nu se desfășurau într-un campus universitar, ci în locuințe private sau în spații închiriate.
Cuvântul latin „universitas” nu desemna la început o clădire sau o instituție de învățământ în sensul actual. Termenul se referea la o comunitate sau o corporație recunoscută juridic. În lumea universitară medievală au circulat formule precum „universitas scholarium”, pentru comunitatea studenților, și „universitas magistrorum et scholarium”, pentru comunitatea profesorilor și studenților.
Dreptul a ocupat locul central în dezvoltarea învățământului de la Bologna. Dreptul roman și dreptul canonic au atras studenți din numeroase regiuni europene, iar modelul de predare format aici a influențat alte centre universitare medievale.
În secolul al XII-lea, împăratul Frederic I Barbarossa a acordat protecție juridică celor care călătoreau pentru studii. Documentul cunoscut sub numele de „Authentica Habita” le recunoștea anumite drepturi studenților aflați departe de locurile de origine.
Titlul de „prima universitate din Europa” depinde de sensul dat cuvântului „universitate”. La Salerno funcționa înainte de dezvoltarea centrului de la Bologna o școală medicală cunoscută în întreaga Europă. Activitatea sa era însă concentrată în principal asupra medicinei.
La Bologna, studenții s-au organizat în asociații proprii, iar studiul dreptului a ocupat un loc central. Această formă de organizare a devenit unul dintre modelele urmate ulterior de alte universități europene.
La Paris, organizarea universității s-a făcut în principal în jurul profesorilor, spre deosebire de Bologna, unde studenții au avut un rol mai puternic. Modelul parizian a influențat la rândul său numeroase universități medievale din Europa.
La Oxford există dovezi privind activități didactice încă din 1096. Nici Universitatea din Oxford nu are o dată exactă de fondare. Dezvoltarea sa s-a accelerat după 1167, când regele Henric al II-lea a interzis studenților englezi să urmeze cursurile Universității din Paris.