„Numai” și „nu mai” se aud foarte asemănător, dar au sensuri diferite și se scriu diferit. Ambele forme sunt corecte, iar alegerea depinde de ceea ce vrem să spunem.
În cele mai multe situații, regula poate fi verificată ușor: dacă putem înlocui cu „doar” sau „exclusiv”, scriem „numai”, într-un singur cuvânt. Dacă avem negația „nu” urmată de adverbul „mai”, cele două cuvinte se scriu separat.
Când se scrie „numai”
„Numai” este adverb și indică, în sensul său cel mai frecvent, o restricție sau o exclusivitate. DEX îl explică prin echivalente precum „doar” și „exclusiv”.
Exemple:
„Am numai zece minute la dispoziție.”
„Numai Maria a răspuns la întrebare.”
„În sală au rămas numai organizatorii.”
În toate aceste exemple, „numai” poate fi înlocuit cu „doar”:
„Am doar zece minute la dispoziție.”
„Doar Maria a răspuns la întrebare.”
Acesta este cel mai simplu test pentru alegerea formei corecte.
„Numai” apare și în alte construcții consacrate:
„Numai să nu întârzii.”
„Aș veni, numai că nu am timp.”
„Nu numai elevii, ci și profesorii au participat.”
În expresia „numai că”, cuvântul are o valoare apropiată de „însă” sau „dar”. În construcția „nu numai…, ci și…”, el continuă să fie scris într-un singur cuvânt, chiar dacă este precedat de negația „nu”.
Când se scrie „nu mai”
„Nu mai” este format din două cuvinte distincte: adverbul de negație „nu” și adverbul „mai”.
Foarte des, această combinație arată că o acțiune sau o stare care exista înainte a încetat:
„Nu mai plouă.”
„Nu mai locuiește aici.”
„Nu mai vreau să discut despre acest subiect.”
„Fabrica nu mai funcționează.”
În asemenea exemple, „mai” păstrează ideea de continuare sau repetare, iar „nu” o neagă. Sensul este, în esență, că o situație valabilă înainte nu mai este valabilă acum.
Scrierea separată poate fi verificată și prin introducerea altor cuvinte între cele două elemente:
„Nu mai vine.”
„Nu a mai venit.”
„Nu mai vorbește.”
„Nu prea mai vorbește.”
Faptul că între „nu” și „mai” pot apărea alte elemente arată că avem două cuvinte independente.
„Nu mai” nu înseamnă întotdeauna „nu mai face”
Construcția apare și în comparații sau limitări:
„Clădirea nu este mai înaltă decât cea de alături.”
„Copiii nu mai mici de șapte ani pot participa.”
„Drumul nu este mai lung de zece kilometri.”
Și aici se scrie separat, deoarece „nu” neagă, iar „mai” face parte dintr-o comparație.
Prin urmare, regula potrivit căreia „nu mai” indică întotdeauna încetarea unei acțiuni este utilă în multe cazuri, dar nu acoperă toate situațiile.
Cum se schimbă sensul
Diferența dintre cele două forme poate modifica radical înțelesul unei propoziții.
„El numai citește.”
= El doar citește.
„El nu mai citește.”
= El citea înainte, dar acum a încetat.
La fel:
„Am numai două exemplare.”
= Am doar două exemplare.
„Nu mai am două exemplare.”
= Situația s-a schimbat; nu mai dețin două exemplare.
De aceea, grafia nu este o simplă problemă de ortografie, ci reflectă sensul propoziției.
Un test simplu
Pentru „numai”, încearcă înlocuirea cu „doar”:
„Au venit numai trei persoane.”
„Au venit doar trei persoane.”
Dacă sensul se păstrează, scrierea într-un singur cuvânt este corectă.
Pentru „nu mai”, verifică dacă „nu” neagă o acțiune, o stare sau o comparație în care apare separat cuvântul „mai”:
„Nu mai lucrează aici.”
„Nu a mai lucrat aici.”
Așadar, „numai” se scrie legat atunci când este un singur cuvânt, folosit cel mai adesea cu sensul de „doar” sau „exclusiv”. „Nu mai” se scrie separat atunci când „nu” și „mai” își păstrează fiecare rolul propriu în propoziție.