Într-un dosar al Comitetului Orășenesc al PCR Călan, păstrat la Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale, apare menționată, într-un context strict administrativ, numele Gruia Zoia ,cadru didactic la grădinița din Călan și, totodată, solistă a formației Selena.
Documentul în cauză este o dare de seamă a organizației de bază PCR de la Școala generală nr. 2 Călan, privind aplicarea programului ideologic al partidului. Într-un paragraf dedicat abaterilor disciplinare din colectivul didactic, se consemnează că „la grădiniță deși există două cadre didactice membre de partid între ele s-au ivit neînțelegeri care pentru un moment au dus la scindarea colectivului în două tabere pro și contra directoarei – situație de care se face vinovată tovarășa Gruia Zoia pentru care disciplina de serviciu nu e obligatorie și își poate permite să se hărțuiască cu directoarea în văzul tuturor.”
Același dosar o menționează în Planul de muncă pe trimestrul IV al anului 1976, unde figurează drept responsabilă pentru tema adunării generale din 28 octombrie 1976: „Contribuția organizației UTC, profesori, educatori la îmbunătățirea procesului instructiv-educativ”.
Dincolo de aceste consemnări, Gruia Zoia a fost unul dintre membrii fondatori ai formației Selena, înființată la Călan în 1966. A activat ca solistă vocal-instrumentală alături de Gruia Alexandru (chitară), Roth Herbert (orgă), Alexoi Gheorghe și Erzozi Ernest (chitară bass) și Viorel Uiet (solist). Formația a susținut concerte pe întreg teritoriul României, cântând alături de nume cunoscute ale muzicii românești: Mihai Constantinescu, Mirabela Dauer, Victor Socaciu, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu și alții.
În perioada 1983–1988, Selena a fuzionat cu formația Poseidon, continuând să activeze într-o formulă extinsă care includea, printre alții, pe Marcel Anghel, Robert Nemeș, Petre Drăghici, Zoia Gruia și Sandu Gruia. Selena a fost ultima formație din Călan care a supraviețuit după 1990, activând până în 1992, în condițiile schimbărilor sociale și ale declinului muzicii de dans tradiționale.
Dosarul de arhivă din 1976 surprinde un moment obișnuit din viața instituțională a epocii, un conflict de serviciu notat cu acuratețe birocratică, fără să ofere nicio altă perspectivă asupra persoanei în cauză.