Construită în a doua jumătate a secolului al XX-lea, popicăria din Călan, aflată în incinta stadionului orașului, a reprezentat mult timp un punct de atracție pentru muncitorii combinatului siderurgic „Sidermet”. Într-un oraș puternic industrializat, unde activitatea cotidiană era marcată de ritmul furnalelor, popicăria oferea angajaților un loc de relaxare și socializare.
Popicăria din Călan, construită în anii 1950, a reprezentat una dintre primele baze sportive moderne ale orașului. Într-un articol publicat în 1954 de ziarul Sportul popular, corespondentul F. Krolacsek nota că „sportivii din colectivul „Metalul” Călan (fostă denumire a clubului sportiv) muncesc plini de însuflețire pentru a pune în funcțiune o nouă bază sportivă”. Se finalizau atunci lucrările la popicăria cu două piste și la un patinoar destinat angajaților combinatului siderurgic.
Un deceniu mai târziu, în 1965, aceeași publicație menționa activitatea sportivilor de la Victoria Călan, care concurau în campionatul orășenesc de popice cu echipa I.G.O. Hunedoara. Conform relatării sportivului Ioan Pop, echipa din Călan ocupa locul întâi în clasament, iar meciurile se desfășurau într-un cadru organizat, deși unele baze din zonă aveau nevoie de reamenajare.
După 1990, procesul de restructurare economică și declinul industriei grele au afectat întreaga zonă. „Sidermet” Călan a intrat în dificultate financiară, iar baza sportivă a fost pusă sub sechestru de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara din cauza datoriilor acumulate. În anul 1997, conducerea combinatului a transferat administrarea activităților non-sportive către asociația non-profit „Victoria”, care a preluat și popicăria, beneficiind de scutiri de taxe locale oferite de Consiliul Local Călan.
În anii care au urmat, autoritățile locale au încercat să readucă baza sportivă în circuitul public, propunând închirierea clădirilor contra unei chirii simbolice. Un investitor francez, interesat să deschidă o mică fabrică de confecții, a dorit să închirieze fosta popicărie, promițând reabilitarea completă a clădirii și crearea unor locuri de muncă. Proiectul nu s-a concretizat, conducerea combinatului refuzând colaborarea.
În lipsa investițiilor, clădirea popicăriei a fost treptat abandonată și degradată. Echipamentele au dispărut, iar pereții au fost demontați pentru materiale de construcție. La începutul anilor 2000, terenurile și clădirile bazei sportive au fost incluse în patrimoniul aflat sub sechestru, iar o parte dintre acestea au fost ulterior valorificate ca fier vechi.
Astăzi, în locul unde se afla popicăria funcționează o fabrică de pâine. Dispariția popicăriei din Călan reflectă fidel declinul unui oraș construit în jurul industriei siderurgice.