În anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, manifestațiile organizate în cadrul uzinei reflectau climatul politic al epocii, dominat de propaganda Partidului Comunist Român și de eliminarea treptată a opoziției politice.
În presa vremii erau consemnate acțiuni publice organizate în rândul muncitorilor din uzină, unde participanții, mobilizați de organizațiile de partid și sindicale, scandau lozinci împotriva liderilor partidelor istorice. În cadrul unor asemenea manifestații erau cerute inclusiv condamnări radicale împotriva lui Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, considerați adversari ai regimului comunist aflat în consolidare.
Tot în perioada postbelică, la Călan a fost înființată una dintre primele filiale ale Uniunea Femeilor Antifasciste din România, organizație feminină afiliată mișcării comuniste. UFAR avea rolul de a sprijini propaganda regimului și de a mobiliza femeile în cadrul noilor organizații politice și sociale controlate de partid.
Legăturile localității cu nomenclatura comunistă au continuat și în deceniile următoare. Între anii 1969 și 1975, Neculai Agachi, căsătorit cu Maria Agachi, sora lui Nicolae Ceaușescu, a reprezentat circuitul electoral nr. 8 Călan în cadrul Marii Adunări Naționale.
În aceeași regiune, Alexandru Drăghici a fost deputat în circumscripția electorală nr. 1 Hunedoara-Est. În 1961, candidatura sa era susținută intens de presa oficială locală și centrală. Oficioasele Partidului Muncitoresc Român consemnau că „sute de furnaliști și alți oameni ai muncii din Călan au susținut cu însuflețire propunerea candidaturii tovarășului Alexandru Drăghici, în circumscripția electorală nr. 1 Hunedoara-est, în alegerile pentru Marea Adunare Națională”.
Alexandru Drăghici s-a numărat printre oamenii importanți ai aparatului represiv comunist din România. După 23 august 1944, a devenit activist al Comitetului Central al PCR și unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Înainte de ascensiunea sa politică, a activat ca acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului, instituție implicată în procesele organizate imediat după război.
De-a lungul carierei sale, Alexandru Drăghici a ocupat mai multe funcții importante în conducerea statului și a partidului comunist. A fost membru al Comitetului Central al PCR și al Biroului Politic al PMR, președinte al Marii Adunări Naționale, viceprim-ministru și secretar al Comitetului Central al PCR. Între 1946 și 1968 a deținut mandate de deputat pentru circumscripțiile Hunedoara și Bacău.
Numele său este legat și de activitatea aparatului represiv împotriva organizațiilor religioase considerate ostile regimului, ca Oastea Domnului.