Petru Gheorgheoni (n. 1914, Nădăștia de Jos, județul Hunedoara – d. 23 octombrie 1993, Canada) a fost tehnician, proiectant și inginer român, fost primar al comunei Strei și membru al Mișcării Legionare. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941 s-a refugiat în Germania, iar în 1945 a revenit clandestin în România, fiind parașutat împreună cu alți legionari. Ulterior s-a stabilit în Franța și apoi în Canada.
De la Uzina Călan la Mișcarea Legionară
Petru Gheorgheoni s-a născut în 1914, în satul Nădăștia de Jos, astăzi parte a orașului Călan, într-o familie cu șase copii.
A urmat liceul la Deva și Școala Tehnică de Proiectanți din București. După terminarea studiilor a lucrat ca desenator tehnic și instructor la școala de ucenici de pe lângă uzina metalurgică din Călan. Ulterior a devenit șef al atelierului de proiectare.
În anii 1930 s-a apropiat de Mișcarea Legionară. În 1937 l-a cunoscut pe Ion Mărgineanu, profesor de matematică la Liceul de Stat din Petroșani, și s-a încadrat într-un cuib legionar format în mediul muncitoresc.
În aceeași perioadă, publicația „România creștină” din Chișinău a publicat un material despre uzina din Călan, realizat în urma informațiilor transmise de Gheorgheoni și Ion Mărgineanu. Ziarul a fost distribuit și în localitățile din jurul Călanului.
În 1940, Petru Gheorgheoni a ocupat pentru o perioadă funcția de primar al comunei Strei, localitate inclusă astăzi în orașul Călan. Potrivit memoriilor sale, în timpul mandatului s-a opus preluării a trei prăvălii deținute de evrei, în contextul politicii de românizare aplicate în timpul Statului Național-Legionar.
Mandatul său a coincis și cu vizita Regelui Mihai I și a Reginei Mamă Elena în județul Hunedoara, în noiembrie 1940. Familia regală a vizitat mai multe localități și monumente istorice, între care bisericile din Strei, Streisângeorgiu, Sântămăria Orlea și Densuș.
Gheorgheoni a descris ulterior pregătirile pentru sosirea Regelui la Strei. În memoriile sale relatează că prefectul l-a informat despre vizită și i-a cerut să organizeze primirea suveranului la biserica medievală din localitate.
După rebeliunea legionară din ianuarie 1941, Gheorgheoni a fost înlăturat din funcție și a părăsit România. Tribunalul Militar din Sibiu l-a condamnat, în absență, la 20 de ani de muncă silnică pentru implicarea în rebeliune.
Refugiul în Germania și revenirea clandestină în România
După plecarea din țară, Petru Gheorgheoni s-a refugiat în Germania împreună cu alți legionari. A fost internat mai mulți ani la Rostock.
Situația refugiaților legionari s-a schimbat după 23 august 1944, când România a ieșit din alianța cu Germania. O parte dintre legionarii aflați în exil au fost implicați în organizațiile constituite sub conducerea lui Horia Sima, iar Gheorgheoni s-a încadrat în Armata Națională Română formată în Germania.
A urmat pregătirea destinată grupurilor trimise clandestin în România pentru culegerea de informații, refacerea legăturilor cu organizațiile legionare din țară și desfășurarea unor acțiuni în spatele frontului.
În iarna anului 1945, Gheorgheoni a fost parașutat în România împreună cu alți membri ai Mișcării Legionare. Cercetările dedicate exilului românesc anticomunist îl menționează printre membrii echipelor trimise în țară în perioada 1944–1945, alături de Nicolae Petrașcu, Ovidiu Găină, Constantin Oprișan și Filon Verca.
După revenire a activat clandestin și a intrat în contact cu membri ai conducerii legionare din Transilvania. O perioadă a locuit ascuns în diferite localități și a fost ajutat de persoane care sprijineau membrii organizațiilor urmărite de autorități.
În acest context apare și legătura cu familia Gavrilă. Ana Gavrilă Ogoranu, soția lui Ion Gavrilă Ogoranu, a relatat ulterior că familia sa l-a adăpostit pe Gheorgheoni o perioadă.
Un aparat de radio care i-a aparținut lui Gheorgheoni a rămas ascuns în podul locuinței familiei. După ce aparatul a fost descoperit de copii, Ana Gavrilă a ajuns în atenția autorităților și a fost anchetată la Orăștie și Deva în legătură cu proveniența aparatului și cu persoanele implicate în activitatea clandestină. În mărturiile sale, Ana Gavrilă Ogoranu a relatat că a fost supusă violențelor în timpul anchetelor Securității.
Exilul în Franța și Canada
În 1947, Petru Gheorgheoni a părăsit România și a ajuns în Franța. La Paris și-a continuat studiile superioare și pregătirea profesională. Ulterior a emigrat în Canada și s-a stabilit la Montreal, unde a lucrat ca inginer în domeniul energiei atomice. A rămas în Canada până la sfârșitul vieții.
Fratele său, Traian Gheorgheoni, a rămas în România. A lucrat o perioadă ca învățător la Ghelari, în județul Hunedoara, apoi a absolvit Facultatea de Drept și a profesat ca jurist.
Traian Gheorgheoni a intrat în atenția autorităților comuniste inclusiv din cauza legăturii de rudenie cu Petru Gheorgheoni. În unele lucrări consacrate represiunii comuniste, biografiile celor doi frați au fost confundate, deși Traian nu a părăsit România, iar Petru a trăit după război în Franța și Canada.
În 1993, Petru Gheorgheoni a publicat la București volumul „Năzuinți și deznădejdi. Tragedia tineretului în epopeea neamului”, la Editura Gândirea Românească.
Cartea cuprinde amintiri despre anii petrecuți la Călan, apropierea de Mișcarea Legionară, mandatul de primar la Strei, refugiul în Germania, revenirea clandestină în România și anii de exil.
Petru Gheorgheoni a murit la 23 octombrie 1993, în Canada.