Istoria tiparului pe teritoriul actual al României începe la începutul secolului al XVI-lea, la câteva decenii după răspândirea tiparului cu litere mobile în Europa. Primele volume cunoscute au fost cărți religioase în limba slavonă, folosită în epocă în cultul ortodox și în cancelaria Țării Românești.
Primele trei tipărituri cunoscute sunt legate de ieromonahul Macarie: Liturghierul din 1508, Octoihul din 1510 și Tetraevanghelul din 1512. Cele trei volume reprezintă începutul documentat al tiparului pe teritoriul actual al României.
Liturghierul lui Macarie din 1508
Liturghierul slavonesc tipărit de Macarie în 1508 este considerat prima carte tipărită pe teritoriul actual al României. Volumul a apărut în Țara Românească, într-un context în care autoritatea domnească și Biserica susțineau copierea și răspândirea cărților de cult.
Cartea conține textele necesare celebrării principalelor slujbe ortodoxe. Are 128 de file și a fost tipărită cu caractere chirilice, în negru și roșu. Frontispiciile, inițialele ornamentate și motivele geometrice și vegetale păstrează numeroase elemente caracteristice manuscriselor medievale. Unul dintre frontispicii include stema Țării Românești.
Locul exact în care a funcționat tiparnița lui Macarie nu este menționat în carte. Din acest motiv, localizarea atelierului a fost discutată de istorici și bibliologi. Târgoviște și Mănăstirea Dealu sunt cel mai frecvent asociate cu începuturile tiparului din Țara Românească, deși în literatura de specialitate au existat și alte ipoteze.
Catalogul colectiv al cărții vechi românești realizat de Institutul Național al Patrimoniului indică Târgoviște pentru ediția din 1508, iar Biblioteca Națională a României a asociat tipărirea Liturghierului cu Mănăstirea Dealu. Din cauza lipsei unei mențiuni explicite în volumul original, formularea „tipărit în Țara Românească, în zona Târgoviștei” este mai prudentă.
Octoihul din 1510 și Tetraevanghelul din 1512
Activitatea tipografică a lui Macarie a continuat cu Octoihul slavonesc din 1510. Cartea cuprinde cântări și texte religioase organizate potrivit celor opt glasuri folosite în cultul ortodox.
Ediția a fost realizată în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr, cunoscut și sub numele de Vlăduț. Colofonul menționează porunca voievodului și numele lui Macarie. Octoihul din 1510 este astăzi foarte rar, iar Institutul Național al Patrimoniului menționează un exemplar păstrat la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos.
A treia carte din seria lui Macarie este Tetraevanghelul slavonesc din 1512, tipărit în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Volumul cuprinde cele patru Evanghelii ale Noului Testament și continuă stilul grafic al tipăriturilor anterioare, cu frontispicii ornamentale, inițiale decorate și stema Țării Românești.
Exemplare ale Tetraevanghelului au circulat în mai multe regiuni ale Europei de Sud-Est. Volume sau fragmente au fost identificate în colecții din România, Serbia, Bulgaria și de la Muntele Athos, ceea ce arată că tipăriturile realizate în Țara Românească au intrat într-un circuit mai larg al cărții religioase ortodoxe.
Liturghierul din 1508, Octoihul din 1510 și Tetraevanghelul din 1512 formează primul grup cunoscut de cărți tipărite pe teritoriul actual al României. Toate au fost realizate în limba slavonă, cu alfabet chirilic, și toate au avut caracter religios.
După seria lui Macarie, activitatea tipografică a cunoscut o întrerupere de câteva decenii. Tiparul a fost reluat în prima jumătate a secolului al XVI-lea prin activitatea unor meșteri precum Dimitrie Liubavici și călugărul Moise. La Târgoviște au apărut din nou cărți religioase în slavonă, între care Molitvenicul din 1545.
Prima carte tipărită în limba română
În 1544, la Sibiu, Filip Moldoveanul, cunoscut în documentele epocii și sub numele Philippus Pictor sau Filip Maler, a tipărit un Catehism românesc. Volumul este considerat prima carte tipărită în limba română.
Niciun exemplar al Catehismului nu este cunoscut în prezent, dar existența cărții este confirmată prin însemnări contemporane. În registrele orașului Sibiu apare, la 16 iulie 1544, o plată de doi florini către Philippus Pictor pentru tipărirea catehismului. O altă mențiune, din 1546, se referă la tipărirea la Sibiu a unui catehism în limba română.
De activitatea lui Filip Moldoveanul este legat și Tetraevanghelul slavo-român, tipărit la Sibiu în jurul anilor 1551–1553. Volumul conține text paralel în slavonă și română și este considerat cea mai veche tipăritură păstrată până în prezent care conține un text amplu în limba română.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, folosirea limbii române în tipar s-a extins. Un rol central l-a avut diaconul Coresi, care a tipărit la Brașov numeroase cărți în limba română și slavonă.
Activitatea lui Coresi a contribuit la circulația mai largă a textelor românești și la consolidarea folosirii limbii române în cartea religioasă.
Începutul tiparului pe teritoriul actual al României rămâne însă legat de seria lui Macarie: Liturghierul din 1508, Octoihul din 1510 și Tetraevanghelul din 1512. Apariția Catehismului românesc de la Sibiu, în 1544, marchează un alt moment: intrarea limbii române în istoria cărții tipărite.