La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost constrâns să renunțe la tron, iar în aceeași zi Adunarea Deputaților a proclamat Republica Populară Română. Evenimentul a pus capăt monarhiei și a înlăturat una dintre ultimele instituții care nu se afla sub controlul comuniștilor.
Schimbarea formei de guvernământ a avut loc după aproape trei ani în care Partidul Comunist și aliații săi și-au extins treptat influența asupra statului. Guvernul Petru Groza a fost instalat la 6 martie 1945, alegerile parlamentare din noiembrie 1946 au fost falsificate în favoarea Blocului Partidelor Democrate, iar în 1947 principalele formațiuni de opoziție au fost eliminate din viața politică. Partidul Național Țărănesc a fost dizolvat în iulie, iar Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost condamnați în noiembrie.
Întâlnirea de la Palatul Elisabeta
În noiembrie 1947, Mihai I a participat la Londra la căsătoria principesei Elisabeta cu Philip Mountbatten. În timpul călătoriei a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma, care avea să-i devină soție în anul următor.
Regele s-a întors în România în decembrie. La 29 decembrie, Petru Groza a cerut o întrevedere pentru ziua următoare. Mihai I se afla la Sinaia, a revenit la București împreună cu regina-mamă Elena.
La Palatul Elisabeta au venit Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej. În timpul întâlnirii, palatul a fost izolat, iar legăturile telefonice au fost întrerupte. Regelui i-a fost prezentat un text pregătit în prealabil și i s-a cerut să îl semneze.
Mihai I a relatat ulterior că reprezentanții guvernului i-au spus că refuzul său ar putea avea consecințe grave și ar putea provoca vărsare de sânge. El a susținut că a fost amenințat inclusiv cu represalii împotriva unor tineri aflați în închisori. În aceste condiții, regele a semnat renunțarea la tron.
Textul oficial prezenta însă gestul ca pe o decizie voluntară. Mihai I declara că renunță la „toate prerogativele” de suveran și la tron pentru el și urmașii săi, motivând că schimbările politice, economice și sociale produse în țară făceau ca monarhia să nu mai corespundă noilor împrejurări.
În aceeași zi, Adunarea Deputaților s-a întrunit și a adoptat Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, prin care se lua act de renunțarea regelui la tron, iar România era proclamată Republică Populară.
Legea stabilea că puterea legislativă urma să fie exercitată de Adunarea Deputaților până la convocarea unei Adunări Constituante. A fost instituit și un Prezidiu al Republicii Populare Române, alcătuit din cinci membri, care urma să exercite atribuțiile șefului statului.
Constituția aflată până atunci în vigoare a fost abrogată. Potrivit versiunii oficiale publicate în Monitorul Oficial, legea a fost votată de 295 de deputați, fără voturi împotrivă.
Proclamarea republicii s-a făcut fără consultarea populației prin referendum. Cercetările ulterioare asupra ședinței din 30 decembrie au ridicat și problema respectării procedurilor parlamentare și a existenței cvorumului necesar.
Plecarea regelui Mihai din România
După 30 decembrie, Mihai I și regina-mamă Elena s-au retras la Sinaia. La începutul lunii ianuarie 1948 au părăsit România cu trenul, trecând frontiera în noaptea de 3 spre 4 ianuarie.
În exil, fostul suveran a contestat valabilitatea renunțării la tron. La 4 martie 1948, într-o declarație făcută la Londra, a afirmat că semnătura i-a fost impusă prin presiune și că nu considera valabil actul din 30 decembrie.
În februarie 1948, Partidul Comunist Român și Partidul Social-Democrat au fuzionat, formând Partidul Muncitoresc Român. La 13 aprilie a fost adoptată Constituția Republicii Populare Române, iar la 11 iunie a urmat naționalizarea principalelor întreprinderi industriale, bancare, miniere, de transport și de asigurări.