Republica Populară Română a fost proclamată la 30 decembrie 1947, în aceeași zi în care regele Mihai I a fost constrâns să abdice. Schimbarea formei de guvernământ s-a făcut prin Legea nr. 363, adoptată de Adunarea Deputaților și publicată în aceeași zi în Monitorul Oficial.
Momentul a încheiat existența monarhiei și a venit după eliminarea treptată a opoziției politice și consolidarea controlului exercitat de comuniști asupra statului. Partidul Național Țărănesc a fost scos în afara legii în iulie 1947, iar Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost condamnați în noiembrie la muncă silnică pe viață.
30 decembrie 1947
În cursul zilei, Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej s-au întâlnit cu regele Mihai I la Palatul Elisabeta. Suveranului i-a fost prezentat textul prin care renunța la tron pentru el și urmașii săi. Potrivit mărturiilor sale ulterioare și cercetărilor consacrate episodului, semnarea s-a făcut sub presiune.
În textul publicat oficial, Mihai I declara însă că instituția monarhică nu mai corespundea „actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat” și că lăsa poporului român libertatea de a-și alege noua formă de guvernământ.
În seara aceleiași zile a fost convocată Adunarea Deputaților. Ședința a fost prezidată de Mihail Sadoveanu, iar Petru Groza a prezentat schimbarea intervenită în conducerea statului. Parlamentul dominat de comuniști și de formațiunile aliate acestora a adoptat Legea nr. 363 „pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română”.
Primul articol al legii lua act de renunțarea lui Mihai I la tron. Articolul al doilea abroga Constituția în forma menționată atunci de legiuitor, iar articolul al treilea stabilea explicit:
„România este Republica Populară.”
Denumirea oficială devenea „Republica Populară Română”, prescurtat R.P.R. Potrivit mențiunii înscrise la finalul legii, aceasta a fost aprobată în unanimitate de 295 de deputați.
Proclamarea republicii nu a fost precedată de un referendum. Noua formă de stat a fost stabilită direct de Adunarea Deputaților, în urma abdicării regelui.
Legea prevedea că Adunarea Deputaților continua să exercite puterea legislativă până la constituirea unei noi adunări care urma să elaboreze o constituție republicană. Atribuțiile șefului statului urmau să fie exercitate temporar de un Prezidiu alcătuit din cinci membri.
Din Prezidiu au făcut parte Constantin I. Parhon, Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi.
Funcționarii publici, militarii, grănicerii și jandarmii trebuiau să depună, în termen de trei zile, un nou jurământ de credință, de această dată față de popor și față de republică.
În februarie 1948, Partidul Comunist Român și Partidul Social-Democrat au fuzionat, formând Partidul Muncitoresc Român. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată Constituția Republicii Populare Române, care a fixat cadrul juridic al noului regim.