.JPG){kind=link}
Biserica fortificată din Valea Viilor se află în județul Sibiu, în centrul localității cu același nume, cunoscută în germană sub denumirea Wurmloch. Ansamblul face parte din situl UNESCO „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”, alături de Biertan, Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz și Câlnic.
Valea Viilor a fost inclusă în patrimoniul mondial în 1999, când situl inițial de la Biertan a fost extins cu alte șase așezări transilvănene. Componenta UNESCO de aici are o suprafață de 55,16 hectare, iar zona de protecție se întinde pe 214,45 hectare.
Protecția UNESCO nu se limitează la biserică și la fortificația sa, ci include și o parte a satului, unde s-au păstrat gospodării, parcele și trasee stradale caracteristice așezărilor săsești din Transilvania.
Biserica medievală
Pe locul actualei biserici a existat o construcție mai veche, datată în secolul al XIV-lea, despre care informațiile sunt însă limitate. În secolul al XV-lea a fost ridicată o nouă biserică, iar în jurul anului 1500 aceasta a fost adaptată pentru apărare.
În această etapă, corul a fost transformat într-un turn defensiv cu trei niveluri construite din cărămidă. Zidurile sale ajung la aproximativ 1,5 metri grosime. Deasupra a fost amenajat un al patrulea nivel, ieșit în consolă și sprijinit pe arce dispuse între contraforturi. Parapetul acestuia a fost realizat în tehnica fachwerk, cu schelet din lemn și umplutură între elementele de rezistență.
Și deasupra navei a fost adăugat un nivel destinat apărării. Intrările de nord și de sud au primit amenajări defensive, iar turnul-clopotniță a fost prevăzut cu mai multe mijloace de protecție.
Transformările de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor au făcut ca edificiul religios să poată servi și drept refugiu în timpul atacurilor.
Incinta fortificată
Biserica este înconjurată de o incintă ovală ridicată în secolul al XVI-lea. Repertoriul Arheologic Național consemnează separat biserica medievală și fortificația construită în jurul acesteia.
Zidul era prevăzut cu drum de strajă sprijinit pe arce din cărămidă. Ansamblul avea două bastioane, un turn și un turn de poartă. Intrarea putea fi blocată printr-o hersă, adică un grilaj greu din lemn întărit cu fier, coborât vertical în fața accesului.
Lista Monumentelor Istorice consemnează pentru incinta fortificată trei turnuri, turnul de poartă și anexele. Această parte a monumentului este datată în secolele al XV-lea–al XVI-lea.
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate are codul LMI SB-II-a-A-12582, iar biserica propriu-zisă este înregistrată cu SB-II-m-A-12582.01. Incinta fortificată figurează separat cu codul SB-II-m-A-12582.02. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul are codul 145970.01.
Elemente păstrate în interior
În biserică se păstrează o strană datată în anul 1528, realizată într-o perioadă de trecere de la gotic la Renaștere. Piesa aparține etapei în care biserica dobândise deja aspectul fortificat cunoscut astăzi.
Altarul este mai târziu. Picturile sale au fost realizate în 1779 de Stephan Folbarth din Sighișoara. Aceste intervenții arată folosirea continuă a bisericii după încheierea perioadei în care fortificațiile mai aveau o funcție militară propriu-zisă.
Valea Viilor este înscrisă în patrimoniul mondial potrivit criteriului IV, același criteriu aplicat întregului grup al satelor cu biserici fortificate din Transilvania. UNESCO a avut în vedere felul în care aceste așezări păstrează forme de organizare rurală și sisteme defensive dezvoltate de comunitățile săsești între Evul Mediu și începutul epocii moderne.
Situl rural Valea Viilor este clasat separat în Lista Monumentelor Istorice, cu codul SB-II-s-A-12581, fiind datat în principal în secolele al XVIII-lea–al XIX-lea.