Biertan este o localitate din nordul județului Sibiu, situată în Podișul Târnavelor, între Mediaș și Sighișoara. Satul și biserica sa fortificată fac parte din situl UNESCO „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”, alături de Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz și Valea Viilor.
Biertan a fost înscris inițial, în 1993, pe Lista Patrimoniului Mondial sub denumirea „Biertan și biserica sa fortificată”. În 1999, situl a fost extins cu alte șase sate din Transilvania și a primit denumirea actuală. Componenta UNESCO de la Biertan ocupă 84,57 hectare, iar zona sa de protecție are 300,14 hectare.
UNESCO a înscris ansamblul potrivit criteriului IV, având în vedere felul în care aceste sate păstrează caracteristicile așezărilor săsești din sudul Transilvaniei, organizarea gospodăriilor și bisericile fortificate ridicate și transformate între secolele al XIII-lea și al XVI-lea.
De la așezarea medievală la sediul episcopatului săsesc
Prima atestare documentară cunoscută a Biertanului datează din 1283. Documentul amintește așezarea sub forma „Berthelm” și numele preotului Johannes, ceea ce indică existența unei comunități organizate și a unei biserici încă din secolul al XIII-lea.
În 1397, Biertan este menționat ca „oppidum”, termen folosit pentru o așezare cu caracter de târg. În 1418, regele Sigismund i-a acordat dreptul de a organiza săptămânal un târg, într-o perioadă în care Biertan concura cu Mediașul și alte așezări din regiune pentru rolul economic și administrativ.
Biserica este menționată documentar în 1402, când papa Bonifaciu al IX-lea i-a acordat o indulgență. Edificiul gotic păstrat în prezent a fost ridicat în jurul anului 1500, pe locul unei biserici mai vechi. Lucrările au continuat în primele decenii ale secolului al XVI-lea.
Între 1572 și 1867, Biertan a fost sediul episcopatului Bisericii Evanghelice a sașilor transilvăneni. Primul episcop stabilit aici a fost Lucas Unglerus, numit în 1572. Timp de aproape trei secole, cetatea bisericească a avut astfel și rolul de reședință episcopală.
Biserica fortificată
Biserica a fost construită în stil gotic târziu, sub forma unei biserici-hală cu trei nave. Interiorul este acoperit de bolți cu nervuri, iar edificiul și-a păstrat în mare parte înfățișarea dobândită la începutul secolului al XVI-lea.
Altarul poliptic este alcătuit din 28 de panouri pictate și aparține goticului târziu. În biserică se păstrează și un amvon din piatră datat în 1523, decorat cu scene în relief.
Un alt element cunoscut este ușa sacristiei, realizată în stil gotic târziu și decorată cu intarsii. Mecanismul său permite blocarea simultană a ușii în 13 puncte. Sistemul a fost prezentat la Expoziția Universală de la Paris din 1889.
Corul bisericii a avut două niveluri defensive. Nivelul superior, realizat din lemn, a fost îndepărtat în anul 1803.
Cele trei incinte de apărare
Biserica este înconjurată de trei incinte fortificate, amenajate succesiv pentru apărarea comunității. Ansamblul cuprinde turnuri, bastioane și două zwingeruri – spații dintre două linii de ziduri, folosite în sistemele medievale de apărare.
Potrivit informațiilor publicate de autoritățile județului Sibiu, fortificația păstrează șase turnuri de apărare și trei bastioane. Accesul spre biserică se face printr-o scară acoperită care urcă spre incinta superioară.
Unele dintre turnuri și bastioane au avut și alte întrebuințări decât cea militară. În incinta exterioară se afla un bastion cunoscut ulterior drept „Închisoarea”, transformat în secolul al XVIII-lea în locuința intendentului. Alte spații au fost folosite, în diferite perioade, pentru școală, locuințe sau activități ale comunității.
Sistemul de apărare trebuie privit în contextul fortificării bisericilor săsești din Transilvania. Începând mai ales din secolul al XV-lea, vechile palisade au fost înlocuite cu ziduri de piatră și turnuri, iar bisericile au devenit locuri unde locuitorii și bunurile lor puteau fi adăpostite în timpul atacurilor.
Satul inclus în situl UNESCO
Protecția UNESCO nu se limitează la biserică și la zidurile ei. Componenta înscrisă cuprinde și o parte extinsă a satului Biertan, unde s-au păstrat traseul străzilor, parcelele, gospodăriile și raportul dintre așezare, terenurile agricole și biserica ridicată pe colină.
Casele sunt așezate în mare parte de-a lungul străzilor și în jurul zonei centrale, iar biserica fortificată domină vizual așezarea. Această dispunere se regăsește, cu variații, și în celelalte sate săsești incluse în același sit UNESCO.
Situl rural Biertan este înscris și în Lista Monumentelor Istorice, cu codul SB-II-s-A-12327.