Viscri este un sat din comuna Bunești, județul Brașov, cunoscut pentru biserica sa fortificată și pentru păstrarea unei părți consistente din vechiul peisaj rural săsesc. Din 1999, satul face parte din situl UNESCO „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”, alături de Biertan, Prejmer, Dârjiu, Saschiz, Câlnic și Valea Viilor.
Componenta UNESCO de la Viscri cuprinde 48,4 hectare, iar zona de protecție aferentă are 216,75 hectare. Protecția nu privește numai biserica și fortificațiile sale, ci și o parte a satului, cu ulițele, parcelele și gospodăriile care păstrează caracteristicile așezărilor săsești din sudul Transilvaniei.
Biserica de pe deal
Biserica fortificată se află pe una dintre înălțimile satului. Cercetările arheologice desfășurate la începutul anilor 1970 au arătat că actualul edificiu păstrează elemente ale unei biserici mai vechi, ridicate înainte de stabilirea comunității săsești. Aceasta era o biserică-sală de dimensiuni reduse, prevăzută cu absidă semicirculară.
În secolul al XIII-lea, edificiul a fost modificat. În partea vestică exista un turn masiv, iar corul a fost extins spre est. Biserica a trecut prin alte transformări în secolele următoare, pe măsură ce rolul defensiv al așezării a devenit mai pronunțat.
În jurul anului 1500, biserica a fost fortificată. Nava a fost prelungită și unită cu turnul vestic, până atunci separat. Turnul a fost înălțat și prevăzut cu spațiu pentru clopote, drum de strajă și un nivel superior cu deschideri pentru apărare.
Corul a avut, la rândul său, un nivel defensiv, înlăturat în 1743. Din același an datează tavanul casetat păstrat în interiorul bisericii. Mobilierul actual este în general sobru și reflectă modificările făcute după pierderea treptată a funcției militare a ansamblului.
Zidurile, turnurile și bastioanele
În jurul bisericii se păstrează o incintă ovală din piatră. Zidul principal, cu o înălțime de aproximativ șapte metri, a fost ridicat la începutul secolului al XVI-lea. În secolul al XVII-lea au fost adăugate turnuri, bastioane, încăperi fortificate și drumuri de strajă.
Accesul în incintă se face prin zona turnului de poartă. Repertoriul Arheologic Național consemnează că acesta se află în interiorul fortificației, în spatele intrării, și are patru niveluri sprijinite pe pereți laterali masivi și pe arcuri ridicate deasupra parterului boltit.
În secolul al XVIII-lea, când amenințările militare au devenit mai rare, o parte dintre amenajările defensive și-au pierdut rostul inițial. După 1743, drumul de strajă a fost înlăturat în unele zone, iar în locul său au fost amenajate încăperi pentru păstrarea cerealelor comunității.
Ansamblul este înregistrat în Repertoriul Arheologic Național cu codul 40759.09 și în Lista Monumentelor Istorice cu codul BV-II-a-A-11843, sub denumirea „Cetatea sătească și biserica evanghelică fortificată de la Viscri”.
Satul inclus în situl UNESCO
Viscri este menționat documentar în jurul anului 1400 sub numele latin „Alba Ecclesia”, adică „Biserica Albă”. Denumirea germană Deutsch-Weißkirch are același sens. În secolele următoare, satul a făcut parte din Scaunul Rupea și s-a dezvoltat în jurul comunității săsești.
Gospodăriile tradiționale sunt dispuse de-a lungul ulițelor și sunt formate în principal din case orientate spre stradă, porți înalte, curți interioare și anexe gospodărești. UNESCO include aceste elemente în valoarea sitului, deoarece modul de organizare a satului și raportul dintre locuințe, terenurile agricole și biserica fortificată s-au păstrat într-o formă recognoscibilă.
Situl rural Viscri este înscris separat și în Lista Monumentelor Istorice, cu codul BV-II-s-A-11841.
Începând cu anul 2000, mai multe gospodării au fost restaurate prin proiecte desfășurate cu folosirea materialelor și tehnicilor tradiționale, intervențiile urmărind păstrarea aspectului istoric al satului.
În 2026, la biserica fortificată se desfășoară lucrări de restaurare și cercetări arheologice. Potrivit administrației monumentului, lucrările vizează inclusiv turnurile și acoperișurile, iar unele zone sunt temporar închise vizitării.