Un mister legat de Manuscrisele de la Marea Moartă ar putea avea o nouă explicație. Un studiu realizat la Tel Aviv University susține că membrii comunității asociate cu Qumran au folosit efectiv, cel puțin pentru o perioadă, calendarul neobișnuit de 364 de zile descris în textele descoperite în apropierea Mării Moarte.
Ipoteza încearcă să răspundă unei întrebări dezbătute de cercetători timp de decenii: calendarul de 364 de zile a fost folosit în viața religioasă a comunității sau a reprezentat numai un model teoretic și simbolic?
Eshbal Ratzon, profesor la Tel Aviv University, susține că sistemul a fost utilizat în perioada de formare a comunității, în secolul al II-lea î.Hr., dar a devenit treptat imposibil de menținut deoarece nu corespundea duratei reale a anului.
Un an format din exact 52 de săptămâni
Calendarul de la Qumran avea exact 364 de zile, adică 52 de săptămâni complete. Numărul este divizibil cu șapte, ceea ce însemna că sărbătorile religioase puteau cădea în fiecare an în aceleași zile ale săptămânii.
Pentru membrii comunității, o asemenea regularitate avea și o semnificație religioasă. Calendarul era asociat cu ideea unei ordini stabilite încă de la Creație și nu trebuia modificat prin intervenția oamenilor.
Sistemul era diferit de calendarul lunisolar folosit în viața religioasă iudaică din perioada celui de-al Doilea Templu. Stabilirea datelor sărbătorilor avea și o dimensiune politică și religioasă, deoarece conducerea Templului din Ierusalim controla calendarul după care erau celebrate evenimentele religioase.
Ratzon consideră că disputa asupra calendarului ar fi putut contribui la separarea comunității de la Qumran de alte grupuri iudaice și la conflictul cu autoritatea religioasă de la Ierusalim.
Problema celor aproximativ 1,25 zile lipsă
Avantajul matematic al calendarului ascundea însă o problemă.
Anul astronomic are aproximativ 365,24 zile, ceea ce înseamnă că un calendar de numai 364 de zile pierde în jur de o zi și un sfert în fiecare an.
Diferența pare mică pe termen scurt, dar se acumulează. După aproximativ 20 de ani, calendarul ar fi rămas în urmă cu aproape 25 de zile, adică aproape patru săptămâni. Sărbătorile asociate cu anumite anotimpuri și activități agricole ar fi început astfel să se deplaseze treptat față de perioada anului în care trebuiau celebrate.
Problema devenea deosebit de dificilă pentru sărbătorile legate de recolte, primele roade și alte momente ale ciclului agricol.
Unii cercetători au propus anterior că membrii comunității introduceau periodic zile sau săptămâni suplimentare pentru a corecta diferența. O altă ipoteză susținea că sistemul nu a fost folosit niciodată efectiv și a avut doar o funcție teologică.
Ratzon susține însă că Manuscrisele de la Marea Moartă nu oferă dovezi convingătoare pentru niciuna dintre variante.
Unul dintre argumentele folosite în noua cercetare este numărul neobișnuit de mare de texte dedicate calculării timpului.
Aproape 20 dintre manuscrisele descoperite la Qumran tratează probleme de calendar și astronomie. Calendarul de 364 de zile apare în texte referitoare la sărbători, ciclurile preoțești și perioade cronologice mai lungi.
Cartea Jubileelor, din care au fost descoperite mai multe copii între manuscrisele de la Qumran, acordă o semnificație religioasă deosebită calendarului de 364 de zile și critică folosirea unui calendar bazat pe ciclurile Lunii.
Ratzon consideră că prezența repetată a sistemului în textele comunității este dificil de explicat dacă el nu a avut niciodată o funcție practică.
Calendarul ar fi fost folosit în secolul al II-lea î.Hr.
Reconstrucția propusă plasează folosirea efectivă a calendarului în a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr., în perioada de formare a comunității asociate cu Qumran.
Calendarul ar fi reprezentat atunci atât un instrument pentru organizarea sărbătorilor, cât și o componentă a identității religioase a grupului.
La începutul secolului I î.Hr., situația s-ar fi schimbat. Decalajul acumulat față de anotimpuri devenea tot mai greu de ignorat, iar contextul politic din Iudeea s-a modificat.
Studiul leagă abandonarea calendarului și de perioada regelui hasmoneu Alexandru Ianeu, care a condus Iudeea între 103 și 76 î.Hr.
Relațiile dintre comunitate și conducerea hasmoneană s-ar fi îmbunătățit în timpul domniei lui Alexandru Ianeu. Regele a susținut unele interpretări religioase apropiate de cele întâlnite în textele de la Qumran și s-a aflat în conflict cu fariseii.
În noua reconstrucție, combinația dintre apropierea politică și dificultățile practice ale calendarului ar fi permis comunității să renunțe treptat la folosirea sa în viața de zi cu zi.
Chiar dacă membrii comunității de la Qumran ar fi renunțat la folosirea lui practică, calendarul de 364 de zile a continuat să apară în textele lor.
Studiul nu pretinde că misterul este definitiv rezolvat
Ratzon subliniază că reconstrucția propusă este posibilă, dar nu obligatorie. Manuscrisele sunt fragmentare, iar textele referitoare la istoria comunității sunt adesea indirecte, ceea ce face dificilă stabilirea cu certitudine a evoluției grupului.
Studiul, intitulat „The Qumran Calendar: a Historical Reconstruction”, a fost publicat în 2026 în Tarbiz Quarterly for Jewish Studies, volumul 91, numerele 1–2, paginile 5–55. Cercetarea combină analiza Manuscriselor de la Marea Moartă cu istoria politică a dinastiei hasmoneene pentru a explica de ce un calendar considerat esențial de comunitate ar fi putut fi folosit în practică și apoi abandonat.