„S-ar” și „sar” se pronunță la fel, dar au înțelesuri și funcții gramaticale diferite. Ambele forme sunt corecte, însă se folosesc în contexte distincte. „S-ar” se scrie cu cratimă în construcții precum „s-ar întoarce” sau „s-ar putea”, în timp ce „sar” este o formă a verbului „a sări”, folosită în propoziții precum „Copiii sar peste bălți”.
„S-ar” se scrie cu cratimă atunci când face parte dintr-o formă verbală la modul condițional-optativ: „El s-ar întoarce acasă”.
„Sar” se scrie fără cratimă atunci când este o formă a verbului „a sări”: „Copiii sar peste gard”.
Când se scrie „s-ar”, cu cratimă?
Forma „s-ar” este alcătuită din pronumele reflexiv „se”, redus la „s-”, și verbul auxiliar „ar”. Cratima leagă cele două elemente, care se rostesc împreună.
„S-ar” apare în construcții verbale la modul condițional-optativ, folosit pentru a exprima, printre altele, acțiuni posibile, dorite sau care depind de îndeplinirea unei condiții.
El s-ar întoarce acasă mai devreme.
Copiii s-ar bucura de o zi liberă.
Problema s-ar rezolva mai repede cu ajutorul unui specialist.
S-ar putea să plouă mâine.
În aceste exemple, „s-ar” este urmat de un verb precum „întoarce”, „bucura”, „rezolva” sau „putea”. Împreună, elementele formează construcții la condițional-optativ.
Forma apare și la condițional-optativ perfect, în construcții precum „s-ar fi întors” sau „s-ar fi bucurat”. Cratima se păstrează, indiferent dacă este vorba despre prezentul sau perfectul acestui mod verbal.
Când se scrie „sar”, fără cratimă?
„Sar” este o formă a verbului „a sări”, la timpul prezent, persoana I singular („eu sar”) sau persoana a III-a plural („ei/ele sar”). Se folosește pentru a exprima acțiunea de a sări, dar și în unele expresii cu sens figurat.
Eu sar peste bălți când plouă.
Copiii sar pe trambulină.
Sportivii sar în apă de pe platformă.
Prietenii îmi sar în ajutor când am nevoie.
În primele trei exemple, verbul descrie mișcarea de săritură. În ultimul, expresia „a sări în ajutor” înseamnă a interveni pentru a ajuta pe cineva.
Spre deosebire de „s-ar”, forma „sar” este un singur cuvânt și nu necesită cratimă.
Exemple de folosire corectă și greșită
Cum putem deosebi cele două forme?
Pentru a alege forma corectă, trebuie să ținem cont de sensul propoziției. Dacă este vorba despre acțiunea de a sări, exprimată la prezent prin „eu sar” sau „ei sar”, cuvântul se scrie fără cratimă.
De exemplu, în propoziția „Copiii sar în apă”, verbul arată ce fac copiii în acel moment. În schimb, în propoziția „Copiii s-ar bucura să meargă la piscină”, construcția exprimă o posibilitate sau o dorință.
O altă diferență se observă în propozițiile „Sportivii sar de pe platformă” și „Sportivii s-ar antrena mai mult dacă ar avea timp”. Prima descrie o acțiune la prezent, iar a doua arată ce ar face sportivii în anumite condiții.
Cele două forme pot apărea chiar în aceeași propoziție: „Copiii sar în apă, dar s-ar opri dacă ar începe furtuna”. „Sar” exprimă acțiunea de a sări, în timp ce „s-ar opri” arată ce s-ar întâmpla în situația menționată.
„S-ar” se scrie cu cratimă în construcții verbale precum „s-ar duce”, „s-ar întoarce” sau „s-ar fi întâlnit”. „Sar” se scrie fără cratimă atunci când este o formă a verbului „a sări”, la prezent, persoana I singular sau persoana a III-a plural.
Surse: Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a (DOOM3), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021; Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), verbul „a sări”.