Tămășasa, Măgura, Jeledinți, Dâncu Mare, Dâncu Mic, Turmaș și celelalte așezări din zonă au trecut, de-a lungul timpului, prin mai multe forme de organizare administrativă: voievodat, comitat, scaun, plasă, cerc, secretariat comunal, raion și, în cele din urmă, comună în cadrul județului Hunedoara.
De la voievodat la comitatul Hunedoarei
După cucerirea Transilvaniei de către regii maghiari, organizarea locală mai veche nu a dispărut imediat. Forma de organizare în voievodat a fost păstrată, însă voievodul Transilvaniei a devenit un reprezentant al regelui, cu atribuții politice, militare, judecătorești și administrative.
În teritoriu, regalitatea maghiară a introdus treptat forme de organizare specifice Europei apusene, între care comitatele. În Țara Hațegului a existat mai întâi un district, apoi un comitat cu reședința într-o cetate locală. Mai târziu este amintit Comitatul Hunedoarei, cu reședința la castelul de la Hunedoara.
La începutul secolului al XIV-lea, Comitatul Hunedoara avea reședința la cetatea Deva. În fruntea comitatului se aflau comitele și vicecomiții, sprijiniți de o garnizoană militară și de mai mulți dregători. Satele din zona actualei comune Mărtinești au făcut parte, în diferite perioade, din aceste forme de organizare administrativă.
În mediul rural românesc s-au menținut multă vreme vechii cnezi și voievozi, ca reprezentanți ai satelor în relațiile cu autoritățile comitatului. Ei sunt amintiți încă în secolul al XVI-lea, ceea ce arată persistența unor forme locale de organizare românească în Transilvania.
Scaunul Orăștiei și vechile forme locale de organizare
În vecinătatea Comitatului Hunedoara a existat și o altă formă de organizare: Scaunul Orăștiei, care cuprindea sate locuite de români și sași, de la Beriu și Turdaș până spre Cugir și Balomir.
Locuitorii acestor teritorii se bucurau de anumite drepturi, libertăți și privilegii acordate de regii maghiari scaunelor săsești. Până târziu, locuitorilor din Beriu li s-a spus „scăuneți”.
Începând cu secolul al XVII-lea, locul cnezilor și al voievozilor la conducerea satelor a fost luat treptat de juzi. Judele satului, numit în documente și „judex pagi”, era ajutat de jurați. Aceștia erau aleși anual de obștea satului, dintre persoanele propuse de stăpânul localității.
Judele avea atribuții importante în viața comunității. El conducea scaunul de judecată al satului, aduna dările, se ocupa de împărțirea loturilor familiale și urmărea rotația ogoarelor și a culturilor. Jurații continuau, într-o formă nouă, vechiul sfat al oamenilor buni și bătrâni ai satului.
Tămășasa în cercuri, plăși și prefecturi
Din secolul al XVIII-lea datează și împărțirea comitatelor în cercuri, ca subunități administrative. În zona comunei Mărtinești este amintit, la 1750, cercul Jeledinți. În statisticile din anii 1829–1831, Comitatul Hunedoara avea 335 de localități, dintre care patru târguri, șapte cătune, iar restul sate.
După Revoluția de la 1848, Transilvania a trecut printr-o nouă reorganizare. În toamna anului 1849, provincia a fost împărțită în districte militare. Zona actualei comune Mărtinești a fost inclusă în districtul militar al Albei, în circumscripția Deva.
Tămășasa, împreună cu numeroase sate din apropiere, între care Măgura, Jeledinți, Mărtinești, Dâncu Mare, Dâncu Mic, Turmaș, Strei, Călan, Râpaș, Petreni și Turdaș, făcea parte din cercul Batiz.
A durat până în 1854, când Principatul Transilvaniei a fost împărțit în prefecturi și plăși. Una dintre prefecturi era Orăștie. Într-o nouă formă de organizare, Plasa Orăștie cuprindea 43 de localități.
În 1861 s-a revenit la organizarea pe comitate și plăși. Reforma din 1876 a dus la desființarea vechilor comitate și scaune și la o nouă împărțire administrativă. Hunedoara a rămas comitat, iar una dintre plăși a fost Jeledinți–Chitid. Aceasta cuprindea mai multe sate, între care și localitățile actualei comune Mărtinești.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, satele din zonă au fost legate administrativ de Plasa Orăștie. În recensămintele și statisticile epocii, Comitatul Hunedoara apare cu orașele Deva, Hațeg, Orăștie și Hunedoara, iar Plasa Orăștie includea satele de pe Valea Orăștiei și din împrejurimi.
De la comitat la județ: reorganizarea din 1925
După Unirea Transilvaniei cu România, administrația a trecut treptat la limba română. Până în 1918, limba oficială folosită în administrație a fost, în general, maghiara. Pentru satele din zona comunei Mărtinești, unele servicii se aflau în localități apropiate: înregistrările de stare civilă se făceau la Dâncu Mare, iar oficiul poștal și judecătoria erau la Orăștie.
La 7 octombrie 1925 a fost publicat decretul regal privind noua împărțire administrativă a României. Fostul comitat Hunedoara a devenit județul Hunedoara.
În componența Plășii Orăștie intrau 33 de localități, între care Aurel Vlaicu, Balomirul de Câmp, Beriu, Cugir, Dâncu Mare, Dâncu Mic, Grădiștea de Munte, Jeledinți, Măgura, Mărtinești, Tămășasa, Turmaș, Turdaș și alte sate din zona Orăștiei.
În această perioadă au avut loc și schimbări locale importante. Comunele Jeledinți și Dâncu Mare au fost desființate, iar comuna Mărtinești a fost organizată cu satele care formează, în mare parte, împărțirea administrativă cunoscută ulterior. În perioada interbelică, la Mărtinești se aflau primăria, notariatul și percepția.
Satele aveau, la rândul lor, reprezentanți proprii. În documentele și memoria locală apar primari, subprimari și delegați sătești, oameni care se ocupau de probleme practice: drumuri, poduri, șanțuri, pășuni, adăpători și legătura cu administrația comunei.
Regiuni, raioane și revenirea la județ
După al Doilea Război Mondial, o nouă schimbare majoră a venit în 1950. Prin reforma administrativă inspirată de modelul sovietic, România a fost împărțită în regiuni și raioane. Județul Hunedoara a fost transformat în regiune, iar vechile plăși au fost înlocuite cu raioane.
Potrivit recensământului din 1956, raionul Orăștie includea comune urbane și rurale. Comuna Mărtinești cuprindea atunci satele Jeledinți, Măgura, Mărtinești, Tămășasa și Turmaș, în timp ce Dâncu Mare și Dâncu Mic formau comuna Dâncu.
În același context au fost organizate sfaturile populare, prezentate de regimul comunist drept organe locale ale puterii de stat. Acestea aveau președinte, vicepreședinți și deputați, din rândul cărora se alegea comitetul executiv. Denumirile și atribuțiile erau diferite de cele ale vechii administrații comunale.
O altă etapă a venit după 1963, când raioanele au fost desființate, iar județul Hunedoara a revenit la organizarea județeană. Sfaturile populare au devenit consilii populare, iar funcțiile locale au fost redenumite: președinții și vicepreședinții au devenit primari și viceprimari, iar deputații locali au devenit consilieri.
În această formă administrativă, comuna Mărtinești a ajuns să includă satele Dâncu Mare, Dâncu Mic, Jeledinți, Măgura, Mărtinești, Tămășasa și Turmaș.