Inginer, inventator și pionier al aviației române și mondiale, Aurel Vlaicu, născut în comuna Binținți din județul Hunedoara, localitate care îi va purta ulterior numele, a survolat în 1912 Uzina „Victoria” din Călan.
Relatarea lui Vlaicu, consemnată de ziarul „Libertatea” din Orăștie, oferă detalii despre trecerea sa prin zonă: „Când am fost pe la Călan, văzând că au rămas tare înapoi, ca să le aștept, m-am învârtit de câteva ori în jurul hoarnelor de la fabrica de fier, până au sosit gâfâind și automobilele, apoi am luat-o iar în zbor înainte pe de-asupra lor”.
O mărturie timpurie despre preocupările lui Vlaicu pentru zbor se regăsește într-o ilustrată trimisă în 1900 prietenului său George Popovici din Nădăștia, fost coleg de școală la Orăștie. Documentul, readus în atenție de Aurelia Baciu în revista „Familia Română” (2013), conține câteva rânduri scrise cu creionul: „Iubite prietene, deja am început să lucrez la mașina de zburat. Te rog trimite-mi cât mai repede ceasul să nu creadă că eu l-am dosit. Răspunde-mi urgent. Al tău prieten, Aurel Vlaicu”.
În deceniile următoare, zona Călanului a fost utilizată pentru activități legate de zborul fără motor. În 1940, școala de zbor fără motor de la Petroșani a organizat o tabără experimentală în apropierea satului Sântămăria de Piatră, pe coasta dealului Măgura Călanului. Au fost efectuate mai multe zboruri pentru studierea condițiilor de planare. Instructorul Eugen Bănulescu a realizat un zbor de aproximativ cinci ore la bordul unui planor „Salamandra”, performanță corespunzătoare probei de durată pentru insigna „C” de argint. Zborul a inclus survolarea zonei care va deveni ulterior câmpul de zbor de la Săulești – Deva.
În 1948, la Călan a fost înființat un centru experimental de zbor cu planorul în remorcaj de avion. În cadrul activităților desfășurate aici a fost implicat și Mircea Finescu, inginer specializat în mașini termice, născut la Arad în 1923. În perioada 1947–1948 a activat ca instructor la Mocrea și Călan. La Călan a obținut insigna „C” de argint, una dintre primele realizări de acest tip din România, și a participat la formarea piloților în condiții de zbor fără vizibilitate și în regim de dublă comandă la remorcaj de avion. Mircea Finescu a murit la 1 iulie 2011, la vârsta de 88 de ani.