Andrei Alexandru a fost vizat de o acțiune CNSAS privind stabilirea calității de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 84 din 19 martie 2012 a fost publicată Decizia nr. 2525 din 5 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 30780/3/2008.
Completul de judecată a fost alcătuit din judecătorii Carmen Ilie, Emanuel Albu, Juliana Riciu și magistratul-asistent Mariana Cucu.
Circumstanțele cauzei
CNSAS a emis în 2007 Decizia nr. 7070, prin care a constatat calitatea lui Andrei Alexandru de colaborator al Securității. Acesta a contestat decizia, cerând anularea și rectificarea unor date din dosar, invocând și neconstituționalitatea Legii nr. 187/1999.
Pe fond, Curtea de Apel București a admis în parte cererea reclamantului, anulând decizia CNSAS și dispunând rectificarea unor informații din dosar (de exemplu, anul intrării în PCR și anul transferului la Institutul de Cercetări pentru Tehnica de Calcul).
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit înscrisurilor din dosar, Andrei Alexandru a furnizat trei note informative verbale, consemnate de ofițerii de Securitate, una dintre ele privind un elev care „a avut manifestări negative la adresa politicii de socializare a partidului”, în urma cărora organele de partid au dispus măsuri de „prelucrare” a persoanei vizate.
Înalta Curte a reținut că aceste note îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/1999, fiind suficiente pentru a demonstra calitatea de colaborator al Securității, chiar dacă erau simple relatări verbale consemnate de ofițeri.
Poziția reclamantului
Andrei Alexandru a susținut că respectivele note nu existau în realitate, că au fost doar rapoarte întocmite de ofițeri pe baza unor discuții, iar eventualele relatări priveau cetățeni străini, nu români. A solicitat constatarea inexistenței notelor, rectificarea datelor și acordarea de despăgubiri morale.
Înalta Curte a apreciat că argumentele formulate nu sunt întemeiate, întrucât documentele de arhivă dovedesc existența relatărilor, chiar sub formă verbală, și relevă denunțarea unor atitudini critice față de regimul comunist.
Hotărârea instanței
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul CNSAS, a casat sentința Curții de Apel București și a respins acțiunea lui Andrei Alexandru ca nefondată.
„Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, casează sentința recurată și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.” (Decizia nr. 2525/2011, ÎCCJ).
Hotărârea este definitivă și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 84/19.III.2012.