Zona Călan, situată în Țara Hațegului, a avut de-a lungul timpului o activitate religioasă și culturală constantă. Pe teritoriul său se află două dintre cele mai vechi biserici medievale din piatră din România, la Strei și Streisângeorgiu, care au făcut obiectul unor studii publicate în reviste de specialitate precum Transilvania, History sau Revista Istorică.
ASTRA și implicarea clerului local
După 1870, Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român a antrenat în activitățile sale cultural-religioase preoții greco-ortodocși din satele de pe Valea Streiului, mulți dintre ei îndeplinind și funcția de învățători. Bibliotecile școlare s-au dezvoltat continuu, mai ales după 1920, iar numărul membrilor ASTRA din zona Călan a fost ridicat în raport cu dimensiunea localităților.
Printre membrii afiliați în secolul XIX se numărau Ieronim Uiețiu, preot în parohia greco-ortodoxă din Streisângeorgiu, Petru Popoviciu, preot paroh în Sântămăria de Piatră, și Petru Șinca, preot în Batiz. În primul deceniu al secolului XX, lista se extinde: Rain Gheorghe, preot în Nădăștia de Jos, Șinca Popovici și soția sa Maria, precum și Șinca Petru, ambii din Batiz. În anul Marii Uniri, 1918, figura pe lista membrilor și Birșoni Petru, primarul comunei Batiz.
Mișcarea Oastea Domnului pe Valea Streiului
Istoria mișcării Oastea Domnului, fondată de preotul Iosif Trifa, este legată de la începuturile sale de satele de pe Valea Streiului. Crișeni (astăzi stradă a orașului Călan), Batiz, Sântămăria de Piatră, Strei-Săcel, Ruși, Ohaba Streiului și Grid au înregistrat un număr semnificativ de aderențe la principiile mișcării. Membrii proveneau din toate categoriile sociale, de la țărani la intelectuali.
Reviste precum Lumina Satelor, Oastea Domnului și Isus Biruitorul publicau în mod regulat poezii creștine semnate de autori locali: Gheorghe Muntean, Ioan Opriș, deținut politic din cauza convingerilor sale religioase, și Maria Petresc. Cu toții au activat sub influența lui Iosif Trifa și a poetului Traian Dorz, care la începutul anilor 1930 lucra ca redactor pentru gazetele Oastei.
Gheorghe Muntean din Batiz
Principalul promotor al literaturii Oastei Domnului în zona Călan a fost Gheorghe Muntean din Batiz. Activitatea sa consta în distribuirea de cărți și publicații religioase în satele din jur, contribuind la răspândirea scrierilor lui Iosif Trifa, a Bibliei și a Noului Testament.
Cercul teologic de la Sibiu îi recunoștea implicarea, notând că desface cărți religioase, vestește Oastea Domnului și atrage suflete în frontul mântuirii. I se atribuia totodată un talent pentru poezia religioasă.
În 1928, Gheorghe Muntean a contribuit cu 100 de lei la fondul de evanghelizare lansat prin Lumina Satelor, fond destinat tipăririi și distribuirii de carte religioasă. Prima carte tipărită cu ajutorul acestui fond a fost Rosturile ce le are inima omului, urmată de alte titluri și de Biblie.
O scrisoare publicată în revista Isus Biruitorul, semnată de Ioan Stăncioi, ostaș din Sântămăria de Piatră, descrie situația din comună: „De 19 ani nu avem păstor în comună, dar Domnul nu ne-a lăsat străini de Cuvântul Său, căci a trimis în mijlocul nostru pe fratele Gheorghe Muntean din Batiz cu cărți și foi din Tipografia Oastei și prin care o mulțime de suflete au scăpat din ghearele vrășmașului diavol. Slăvit să fie Domnul, comuna noastră numără în prezent 11 biblii și 42 Noul Testament, afară de celelalte ale Oastei.”
Gheorghe Munteanu, „un vechi și însuflețit stegar și luptător în Oastea Domnului”, a fost pentru multă vreme principalul promotor al literaturii Oastei, motiv pentru care a și fost foarte bine văzut în cercul teologic de la Sibiu, care-i laudă îndârjirea: „desface cărți religioase, vestește pe tot locul Oastea Domnului și a atras suflete în frontul mântuirii.” Cât privește înclinarea spre literatura creștină, se spune despre el, în aceeași termeni, faptul că „are și darul de a scrie poezii religioase foarte frumoase.”