Arheologii francezi au descoperit 14 morminte umane și două morminte de cai, vechi de aproximativ 1.500 de ani, în localitatea Horbourg-Wihr, din regiunea Alsacia, în estul Franței. Printre obiectele recuperate se numără săbii, scuturi, podoabe din aur și argint, precum și accesorii decorate cu pietre semiprețioase. Descoperirea a fost anunțată la 6 noiembrie de Institutul Național Francez de Cercetări Arheologice Preventive (Inrap).
Săpăturile au fost efectuate înaintea construirii unor locuințe, pe un teren situat în apropierea orașului Colmar. Mormintele datează din a doua jumătate a secolului al V-lea, o perioadă în care Imperiul Roman de Apus se afla în declin, iar populațiile germanice își consolidau prezența în regiunile de la granița Rinului.
Dintre cele 14 morminte, 11 aparțin unor adulți sau adolescenți, iar trei unor copii. Unele dintre persoanele îngropate au fost însoțite de arme și obiecte valoroase, ceea ce sugerează că ocupau poziții importante în comunitate.
Morminte de războinici, cu arme decorate cu aur și pietre prețioase
Două dintre morminte se remarcă prin numărul și calitatea armelor descoperite. Arheologii au identificat săbii păstrate parțial în tecile lor de lemn, scuturi, lănci de aruncat și scramasaxuri, cuțite lungi de luptă, cu un singur tăiș, folosite în Europa la începutul Evului Mediu.
Unele accesorii ale armelor și piesele vestimentare erau decorate cu aur, argint și granate, pietre semiprețioase de culoare roșie. Calitatea obiectelor indică statutul privilegiat al persoanelor îngropate.
Potrivit Inrap, inventarul celor două morminte prezintă asemănări cu cel întâlnit în mormintele conducătorilor militari de origine germanică sau ale războinicilor aliați care serveau în armata romană. Identitatea persoanelor descoperite nu a fost însă stabilită.
Alte două morminte conțineau podoabe asociate de obicei înmormântărilor feminine: broșe din argint aurit, fibule în formă de pasăre, coliere din mărgele de sticlă, catarame și un pieptene din os.
Arheologii au descoperit și două schelete de cai, îngropați împreună cu piese ale harnașamentului. Asemenea practici funerare sunt cunoscute în rândul unor comunități de războinici din Europa Centrală și de Est, unde caii puteau avea atât o importanță militară, cât și o semnificație ceremonială.
Examinarea preliminară a scheletelor a identificat și indicii privind starea de sănătate a persoanelor îngropate. Cel puțin doi indivizi prezentau fracturi, unele insuficient vindecate, care le-ar fi putut afecta mobilitatea.
Pe oasele altor două persoane au fost observate urme ce par să provină de la lovituri cu arme tăietoare. Absența semnelor de vindecare sugerează că rănile s-au produs cu puțin timp înaintea morții, însă această interpretare necesită analize suplimentare.
Potrivit Inrap, observațiile sugerează că armele și celelalte obiecte asociate războinicilor „nu aveau doar un rol onorific”.
Studierea scheletelor va continua pentru a clarifica natura leziunilor și împrejurările în care au murit persoanele respective.
Necropola a fost amenajată peste ruinele unei așezări romane
Cercetările au arătat că terenul pe care au fost descoperite mormintele a fost locuit cu câteva secole înainte, în perioada romană.
Arheologii au identificat urmele unui cartier care a început să se dezvolte în secolul I d.Hr. și a cunoscut o perioadă de extindere în secolele II și III. Au fost descoperite fundații de clădiri, drumuri, fântâni și alte amenajări, păstrate sub straturi de pământ groase de peste 1,5 metri.
În secolul al IV-lea, activitatea în această parte a așezării s-a redus considerabil. Aproximativ un secol mai târziu, terenul a început să fie folosit ca loc de înmormântare.
Horbourg-Wihr se afla în apropierea frontierei romane de pe Rin, într-o regiune unde comunitățile locale, armata romană și populațiile germanice au întreținut relații comerciale, politice și militare.
Specialiștii Inrap consideră descoperirea deosebit de importantă deoarece în Alsacia sunt cunoscute puține situri funerare din secolul al V-lea care oferă informații despre stabilirea populațiilor germanice și transformările petrecute după retragerea autorității romane.
Analizele viitoare ale rămășițelor umane și ale obiectelor descoperite ar putea contribui la stabilirea originii persoanelor îngropate și a legăturilor acestora cu comunitățile care locuiau în regiunea Rinului superior.