Arheologii au identificat o construcție monumentală veche de aproximativ 2.600 de ani, îngropată sub ruinele orașului antic Buto, în nord-vestul Deltei Nilului, din Egipt. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul imaginilor radar din satelit și al unor măsurători geofizice, care au permis cercetătorilor să examineze straturile aflate la mai mulți metri adâncime. Potrivit studiului publicat în revista Acta Geophysica, edificiul ar putea fi un templu, o reședință a preoților sau o construcție funerară.
Buto, cunoscut astăzi sub numele de Tell el-Fara’in, a fost unul dintre cele mai importante centre religioase ale Egiptului antic. Orașul era asociat cu zeița Wadjet, reprezentată adesea sub forma unei cobre, considerată protectoarea Egiptului de Jos.
Arheologii cercetează situl de mai multe decenii, dar nivelul ridicat al apelor subterane a îngreunat săpăturile în straturile cele mai vechi. Până acum, investigațiile s-au concentrat în special asupra ruinelor din perioadele ptolemeică și romană.
O construcție ascunsă la mai mulți metri adâncime
Echipa de cercetare a analizat mai întâi imagini radar obținute de satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene. În zona numită Kom C, una dintre movilele care alcătuiesc situl arheologic, specialiștii au observat o anomalie de formă ovală, cu o lungime de aproximativ 128 de metri și o lățime de 62 de metri.
Pentru a afla ce se ascunde sub pământ, au folosit tomografia de rezistivitate electrică, o metodă prin care sunt măsurate diferențele de conductivitate ale solului. În funcție de rezultate, cercetătorii pot identifica ziduri, fundații și alte structuri fără să fie necesară excavarea întregii suprafețe.
Măsurătorile au indicat existența unei construcții din cărămizi de lut, cu dimensiuni estimate la aproximativ 25 pe 20 de metri. Zidurile se află la adâncimi de câțiva metri.
Deasupra ruinelor au fost identificate fragmente de ceramică, bucăți de calcar și resturi de cărămizi provenite din perioadele ptolemeică și romană.
Sub zidurile edificiului, la o adâncime de aproximativ șase–șapte metri, cercetătorii au identificat un strat gros de nisip, care pare să fi fost amenajat intenționat înaintea construcției.
Prin așezarea unui strat de nisip sub ziduri, constructorii egipteni ar fi reușit să distribuie mai bine greutatea edificiului și să reducă efectele apei asupra cărămizilor de lut.
Abdelaziz Elfadaly, unul dintre autorii studiului, a explicat pentru Live Science că fundația de nisip ar putea arăta cum au rezistat construcțiile masive într-o regiune cu ape subterane aproape de suprafață și teren instabil.
Amulete și obiecte religioase, descoperite în timpul săpăturilor
Pentru a verifica rezultatele măsurătorilor, arheologii au deschis o suprafață de cercetare de 100 de metri pătrați. Săpăturile au confirmat existența unor ziduri din cărămizi de lut, alături de fragmente arhitecturale și numeroase obiecte cu semnificație religioasă.
Printre descoperiri se numără amulete reprezentând divinități egiptene precum Isis, Horus, Anubis și Wadjet, fragmente de statuete și un scarabeu din steatit pe care apare numele faraonului Thutmose al III-lea.
A fost găsit și un mic bazin pentru ofrande, folosit probabil în cadrul ceremoniilor religioase.
Prezența obiectelor rituale susține ipoteza că edificiul ar fi putut avea un rol religios. Cercetătorii nu exclud însă posibilitatea ca ruinele să aparțină unei locuințe preoțești sau unei construcții funerare.
Clădirea datează din perioada Dinastiei a XXVI-a, cunoscută și sub numele de perioada saită, după orașul Sais, aflat în Delta Nilului.
În timpul dinastiei, conducătorii egipteni au sprijinit restaurarea templelor și au încercat să readucă în prim-plan tradițiile religioase ale țării, după o perioadă marcată de dominația unor puteri străine.
Buto avea o importanță deosebită pentru cultul zeiței Wadjet și pentru tradițiile religioase ale Egiptului de Jos. Ridicarea unei construcții de mari dimensiuni în apropierea centrului ceremonial cunoscut ar putea reflecta interesul faraonilor pentru dezvoltarea orașului.
Arheologii intenționează să continue măsurătorile geofizice în zonele care nu au fost cercetate, pentru a identifica eventuale clădiri aflate la adâncimi mai mari.