Civilizațiile care au trăit pe coasta de nord a actualului Peru practicau sacrificii umane, uneori de mari proporții, dar violența din viața de zi cu zi pare să fi fost mult mai rară decât s-ar putea presupune. Un studiu publicat luni, 9 noiembrie, în revista științifică Frontiers in Environmental Archaeology arată că numai 1,6% dintre scheletele analizate prezentau urme ale unor agresiuni fizice.
Studiul a fost realizat de Thomas J. Snyder, de la Universitatea New York, și Haagen D. Klaus, de la Universitatea George Mason. Cei doi au analizat descoperiri arheologice din valea Lambayeque, situată în apropierea coastei Pacificului, la peste 700 de kilometri nord de Lima, și le-au comparat cu date privind schimbările climatice din această parte a Americii de Sud.
Dintre cele 1.519 schelete suficient de bine conservate pentru examinarea leziunilor osoase, numai 25 prezentau traumatisme compatibile cu agresiuni fizice. Proporția este de 1,6%, mult mai mică decât cea înregistrată în alte comunități andine.
Alte 77 de persoane, reprezentând 5,1% din eșantionul examinat, aveau leziuni care puteau proveni din accidente.
Pentru a identifica posibilele agresiuni, specialiștii au urmărit în principal fracturile craniului și alte urme ale loviturilor. Au analizat și leziunile de pe restul scheletului, încercând să deosebească rănile provocate intenționat de cele accidentale.
Thomas Snyder a declarat că una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost frecvența foarte redusă a violenței între persoane, în afara sacrificiilor ritualice.
Sacrificiile umane, practicate în perioade de criză
Rezultatele contrastează cu descoperirile făcute în mai multe centre ceremoniale din nordul Peruului, unde arheologii au identificat dovezi ale unor sacrificii umane de mari proporții.
Civilizațiile Moche și Sicán, care au dominat regiunea în diferite perioade, au construit temple și complexe religioase în care au fost găsite rămășițele unor persoane sacrificate.
La Huaca de la Luna, unul dintre principalele centre religioase ale civilizației Moche, arheologii au descoperit rămășițele a până la 107 bărbați adulți, uciși în cadrul unor ceremonii desfășurate aproximativ între anii 550 și 600.
Un alt caz este cel de la Huanchaquito–Las Llamas, în apropierea fostei capitale a civilizației Chimú. Aici au fost descoperite scheletele a peste 140 de copii și rămășițele a peste 200 de animale tinere din familia cămilelor sud-americane, sacrificate în jurul anului 1450.
Unele dintre ritualuri au fost puse în legătură cu inundațiile provocate de fenomenul climatic El Niño. Potrivit interpretărilor arheologice, sacrificiile puteau reprezenta încercări de a obține protecția divinităților sau de a restabili echilibrul naturii, așa cum era înțeles de comunitățile respective.
Cum afectau schimbările climatice populațiile antice
Coasta de nord a statului Peru este puternic influențată de fenomenul El Niño, asociat cu încălzirea periodică a apelor de suprafață din Pacificul tropical și cu modificări ale circulației atmosferice.
nu imi place acel iar
În această regiune, fenomenul El Niño poate provoca ploi torențiale și inundații, dar și schimbări ale temperaturii oceanului, care afectează populațiile de pești.
Pentru comunitățile antice, asemenea episoade puteau avea consecințe grave. Inundațiile distrugeau locuințe, terenuri cultivate și canale de irigație, iar reducerea cantităților de pește disponibile punea presiune asupra aprovizionării cu hrană.
O ipoteză frecvent întâlnită în cercetările arheologice susține că lipsa resurselor, agravată de schimbările climatice, favoriza apariția conflictelor.
Pentru a verifica această posibilă legătură, autorii studiului au comparat frecvența leziunilor osoase cu informațiile despre precipitații și episoadele El Niño din ultimele trei milenii.
Nu au identificat însă o asociere statistică semnificativă între perioadele de instabilitate climatică și creșterea numărului de agresiuni. Nici frecvența accidentelor nu a variat într-un mod care să poată fi explicat prin schimbările de climă.
Resursele alimentare și organizarea comunităților
Cercetătorii consideră că numărul redus al conflictelor ar putea fi explicat, în parte, prin accesul locuitorilor din Lambayeque la surse variate de hrană.
Pe lângă agricultură, populațiile de pe coastă practicau pescuitul și făceau schimburi comerciale cu alte regiuni. Atunci când recoltele erau slabe sau pescuitul devenea mai dificil, oamenii aveau și alte posibilități de a-și procura hrana.
Organizarea comunităților ar fi putut contribui, la rândul ei, la reducerea conflictelor. Agricultorii, pescarii și meșteșugarii depindeau unii de ceilalți, iar colaborarea era importantă mai ales în perioadele de criză.
Sacrificiile umane aveau însă un rol diferit. Ele făceau parte din practicile religioase și puteau fi folosite de conducători pentru a-și întări autoritatea.
În credințele vremii, fenomenele naturale erau legate de voința divinităților. În timpul secetelor sau al inundațiilor, conducătorii religioși puteau recurge la sacrificii în speranța că vor obține protecția zeilor și vor pune capăt nenorocirilor care afectau comunitatea.
Limitele dovezilor arheologice
Autorii studiului precizează că numărul mic al scheletelor cu leziuni nu înseamnă că violența lipsea din viața comunităților antice.
Multe agresiuni nu lasă urme pe oase, mai ales atunci când rănile afectează numai pielea sau mușchii. Nici pedepsele corporale, abuzurile sau alte forme de constrângere nu pot fi întotdeauna identificate prin examinarea rămășițelor umane.
Cercetarea s-a concentrat asupra agresiunilor dintre persoane, fără a include sacrificiile umane, care aveau loc în cadrul unor ceremonii religioase. Victimele ritualurilor au fost analizate separat, pentru a putea face diferența între cele două forme de violență.
O altă dificultate privește stabilirea vechimii scheletelor. Nu toate au putut fi datate individual prin metoda radiocarbonului.
În plus, violența nu presupunea întotdeauna agresiuni fizice. În timpul stăpânirii spaniole, de exemplu, populațiile indigene au fost supuse exploatării și unor condiții grele de muncă, fără ca suferințele provocate să lase neapărat urme vizibile pe schelete.
Studiul, intitulat „Pax Lambayeque? Trauma, Interpersonal Violence, and Environment over 3,000 Years in the Lambayeque Valley Complex, Peru”, a fost publicat la 9 noiembrie 2026 în revista științifică „Frontiers in Environmental Archaeology.”