sit
Sursa foto: G. Lucarini / OBAP / Libyan Studies — CC BY 4.0

O fortificație veche de aproximativ 4.000 de ani, descoperită în Maroc, schimbă perspectiva asupra istoriei Africii de Nord

O echipă internațională de arheologi a identificat în Maroc un sistem de fortificații construit în urmă cu aproximativ 3.500–4.000 de ani, considerat cel mai vechi de acest fel descoperit până acum în Africa de Nord, în afara Văii Nilului. Vestigiile, aflate în situl arheologic Oued Beht, arată că populațiile din regiune realizau lucrări defensive de mari dimensiuni încă din mileniul al II-lea î.Hr. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Libyan Studies.

Fortificația se află în provincia Khémisset, din nord-vestul Marocului, pe o culme care domină valea râului Oued Beht. Arheologii au descoperit un șanț de apărare și un val de pământ, peste care a fost ridicat ulterior un zid de piatră. Construcțiile delimitau partea sudică a așezării, unde versanții abrupți ofereau protecție naturală.

Existența unor ziduri în zonă era cunoscută încă din anii 1930, dar arheologii nu au putut stabili atunci când au fost construite și ce rol aveau. Săpăturile efectuate în 2023 au permis cercetarea straturilor de pământ de sub zidăria vizibilă și identificarea unor lucrări mult mai vechi decât se presupunea.

Pentru stabilirea cronologiei, cercetătorii au efectuat 17 noi datări cu radiocarbon, analizând materiale organice recuperate din straturile asociate fortificației. Rezultatele indică mai multe etape de construcție și refacere, începând din prima parte a mileniului al II-lea î.Hr.

„Comunitățile din nord-vestul Maghrebului erau capabile, în mileniul al II-lea î.Hr., să conceapă și să realizeze lucrări de mari dimensiuni, la o scară pe care nu am documentat-o până acum”, a declarat Giulio Lucarini, cercetător la Consiliul Național al Cercetării din Italia și coordonator al proiectului.

Descoperirea completează informațiile obținute anterior la Oued Beht, unde arheologii au identificat urmele unei comunități agricole care ocupa aproximativ zece hectare în urmă cu 5.000–5.400 de ani. Locuitorii cultivau grâu și orz, creșteau animale și produceau unelte din piatră și vase ceramice. Obiectele descoperite indică și existența unor legături cu comunitățile din Peninsula Iberică.

Arheologii consideră că fortificația ar putea reflecta o competiție tot mai mare pentru pământ, resurse sau controlul căilor de acces, însă nu au stabilit împotriva cui a fost construită.

În aceeași perioadă, comunitățile culturii El Argar din sudul Peninsulei Iberice dezvoltau așezări fortificate și prelucrau metale, inclusiv bronzul. Asemănările dintre evoluțiile celor două regiuni oferă cercetătorilor noi posibilități de a studia relațiile dintre populațiile aflate pe cele două maluri ale Mediteranei.

Săpăturile au scos la iveală și urme ale locuirii medievale. Între secolele al XI-lea și al XIII-lea, fortificația a fost refăcută cu ziduri de piatră, iar în apropiere a existat o mică așezare. Arheologii au identificat și un cimitir din aceeași perioadă.

Cercetarea a fost realizată de specialiști din Maroc, Italia și Regatul Unit, în cadrul proiectului Oued Beht Archaeological Project, la care participă Institutul Național de Științe Arheologice și Patrimoniu din Maroc, Consiliul Național al Cercetării din Italia și Universitatea Cambridge.