bioggio sitoarcheo01 ilario
Vestigii ale sitului arheologic roman de la San Maurizio, Bioggio, cantonul Ticino, Elveția. Imagine ilustrativă. Foto: Ilario / Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Un așezământ roman necunoscut până acum, descoperit în Elveția. Arheologii au găsit urmele unui incendiu

Arheologii au scos la iveală vestigiile unui așezământ din perioada romană la Ligornetto, în cantonul Ticino din sudul Elveției, în apropierea graniței cu Italia. Cercetările au identificat o clădire construită în secolul al II-lea d.Hr., spații folosite pentru activități meșteșugărești și agricole și numeroase urme ale prelucrării metalelor. Complexul a fost afectat de un incendiu în secolul al III-lea.

O clădire romană cu cel puțin șase încăperi

Săpăturile au început în iunie 2026 în localitatea Stramonte, pe un teren pe care urmează să fie construit un imobil de locuințe. Serviciul de Arheologie al Oficiului pentru Bunuri Culturale din cantonul Ticino cercetează o suprafață de aproximativ 500 de metri pătrați.

Cele mai vechi urme găsite până acum pe teren provin din ultimele decenii înaintea erei noastre și aparțin unor construcții din lemn. Situl s-a schimbat considerabil în secolul al II-lea d.Hr., când terenul a fost nivelat și a fost ridicată o clădire din zidărie.

Arheologii au identificat cel puțin șase încăperi într-o construcție care avea aproximativ opt metri lățime și cel puțin 11 metri lungime. Clădirea continuă însă dincolo de limita terenului cercetat, astfel că dimensiunile sale complete nu sunt cunoscute.

Pe latura sudică exista un portic cu o lățime de aproximativ trei metri, orientat spre un drum de mici dimensiuni. În partea din spate au fost cercetate două încăperi cu suprafețe de aproximativ 16 și 20 de metri pătrați.

În secolele al II-lea și al III-lea, construcția a trecut prin mai multe modificări. Au fost adăugate ziduri despărțitoare, iar în portic a fost amenajată o platformă din cărămizi reutilizate.

În spatele construcției se întindea o zonă deschisă folosită pentru activități agricole și meșteșugărești. Arheologii au descoperit gropi pentru stâlpi, urme ale unor construcții ușoare și un mic traseu amenajat din cărămizi reutilizate.

Printre descoperirile cele mai relevante se află cantități mari de zgură de fier și resturi rezultate din prelucrarea bronzului. Materialele provin din straturi datate în secolele al II-lea și al III-lea și indică existența unei activități de prelucrare a metalelor în apropierea clădirii.

Funcția exactă a construcției nu este încă stabilită. Lipsesc vetrele și alte amenajări caracteristice unei locuințe, iar arheologii consideră puțin probabil ca imobilul să fi avut în primul rând o funcție rezidențială.

Un incendiu a distrus clădirea în secolul al III-lea

Folosirea complexului s-a încheiat în secolul al III-lea, când clădirea a fost afectată de un incendiu puternic. Acoperișul din țigle s-a prăbușit, iar săpăturile au scos la iveală cantități de cărbune și suprafețe înnegrite de foc. Cauza incendiului nu este cunoscută.

Arheologii au identificat și un posibil sistem de drenaj, o groapă care ar fi putut servi drept rezervor de apă și alte amenajări care ar putea avea legătură cu activitățile meșteșugărești.

Un detaliu neobișnuit a apărut pe una dintre țiglele descoperite pe o platformă: materialul păstrează urma labei unui câine, imprimată înainte ca piesa să fie arsă și folosită în construcție.

Ligornetto se află în regiunea Mendrisiotto, la extremitatea sudică a Elveției. În perioada romană, teritoriul se afla în sfera de influență a orașelor Como și Milano, aflate astăzi în Italia.

Zona era deja cunoscută pentru descoperiri arheologice din mai multe perioade. La Ligornetto și în localitatea apropiată Stabio au fost găsite în trecut inscripții romane, iar noul sit se află la mai puțin de un kilometru de villa romană de la San Pietro di Stabio. În regiune sunt cunoscute și morminte, locuri de cult și necropole din Evul Mediu timpuriu.

Printre obiectele găsite în noul sit se numără și o fibulă din bronz în formă de animal, datată în secolele al II-lea–al III-lea d.Hr., despre care specialiștii consideră că reprezintă probabil un păun.

Săpăturile de la Stramonte sunt programate să continue în 2026, inclusiv în zonele în care clădirea romană se prelungește dincolo de suprafața cercetată până acum.