Expresia „Sultanatul femeilor” este folosită pentru perioada în care mai multe femei ale dinastiei otomane au avut un rol vizibil în viața politică a imperiului, în special din timpul domniei lui Soliman Magnificul până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Denumirea turcească „Kadınlar Saltanatı” a fost consacrată în istoriografie de Ahmed Refik Altınay, care a publicat începând din 1913–1914 o lucrare în mai multe volume dedicată femeilor de la curtea otomană.
Istoricul Leslie Peirce delimitează două etape în evoluția puterii feminine la curtea imperială: „epoca favoritei”, corespunzătoare în mare parte perioadei 1520–1566, și „epoca mamei sultanului”, între 1566 și 1656. Puterea femeilor din familia imperială a fost legată de schimbările produse în modul de succesiune, de stabilirea dinastiei la Istanbul și de rolul tot mai mare al haremului imperial în educarea și protejarea viitorilor sultani.
Hürrem Sultan și schimbarea poziției femeilor de la curte
Hürrem Sultan, cunoscută în sursele occidentale sub numele de Roxelana, a ajuns la curtea lui Soliman Magnificul în prima parte a secolului al XVI-lea. Originea sa este legată de regiunea Ruteniei, aflată atunci sub stăpânire poloneză. Capturată în urma raidurilor tătare, a ajuns în haremul imperial și a devenit favorita lui Soliman.
Relația dintre Soliman și Hürrem a încălcat mai multe practici ale dinastiei. Sultanul a renunțat la alte concubine și s-a căsătorit cu Hürrem, gest neobișnuit pentru un suveran otoman din perioada respectivă. Hürrem a rămas la Istanbul alături de Soliman, în loc să plece în provincie cu unul dintre fiii săi, așa cum se întâmpla de obicei cu mamele prinților.
Hürrem a devenit mama mai multor copii ai sultanului, între care viitorul Selim al II-lea. A întreținut corespondență politică și diplomatică și a participat la relațiile curții cu alte puteri. Poziția sa a fost legată și de disputele privind succesiunea la tron, mai ales de rivalitatea dintre fiii lui Soliman.
În relatările mai vechi, Hürrem a fost frecvent prezentată ca inițiatoare a eliminării unor rivali politici, între care marele vizir Ibrahim Pașa și prințul Mustafa. Influența sa asupra lui Soliman și asupra conflictelor de la curte este documentată, dar atribuirea directă a tuturor deciziilor respective lui Hürrem nu poate fi stabilită cu aceeași certitudine.
Activitatea ei s-a extins și asupra patronajului religios și social. La Istanbul a finanțat complexul Haseki, alcătuit din moschee, medresă, școală, cantină pentru săraci și spital. A susținut fundații și la Ierusalim, Mecca și Medina. Veniturile necesare funcționării instituțiilor proveneau din proprietăți și fonduri constituite special în acest scop.
Hürrem Sultan a murit la Istanbul la 15 aprilie 1558, cu opt ani înaintea lui Soliman Magnificul. A fost înmormântată într-un mausoleu construit în apropierea Moscheii Süleymaniye.
Mihrimah Sultan, fiica lui Soliman Magnificul
Mihrimah Sultan, fiica lui Soliman și a lui Hürrem, s-a născut probabil în 1522. A primit educație la curtea imperială și, în 1539, s-a căsătorit cu Rüstem Pașa, care a ocupat ulterior funcția de mare vizir. Căsătoria a apropiat și mai mult familia lui Hürrem de conducerea administrativă a imperiului.
După moartea mamei sale, Mihrimah a rămas una dintre persoanele apropiate lui Soliman. A dispus de resurse financiare considerabile și a participat la patronajul arhitectural al dinastiei. Două complexe religioase asociate numelui său au fost construite la Üsküdar și Edirnekapı, după proiectele arhitectului Mimar Sinan.
Mihrimah a continuat să aibă o poziție privilegiată și după urcarea pe tron a fratelui său Selim al II-lea, în 1566. Nu a fost însă Valide Sultan. Titlul era rezervat mamei sultanului aflat pe tron, iar Mihrimah era sora lui Selim.
Nurbanu Sultan și consolidarea poziției de Valide Sultan
Nurbanu Sultan a fost partenera lui Selim al II-lea și mama viitorului Murad al III-lea. Originea ei rămâne discutată. O relatare venețiană o lega de familiile Venier și Baffo și de insula Paros, însă informația nu este confirmată independent de alte izvoare.
După urcarea pe tron a lui Murad al III-lea, în 1574, Nurbanu a devenit Valide Sultan. Poziția de mamă a sultanului îi oferea acces direct la suveran, venituri proprii și o rețea de oameni aflați în serviciul său. Influența ei s-a manifestat atât în politica internă, cât și în relațiile diplomatice, inclusiv prin contactele cu Republica Veneția.
Nurbanu a finanțat complexul Atik Valide din Üsküdar, proiectat de Mimar Sinan. Ansamblul cuprindea moschee, instituții de învățământ, spații de asistență și alte clădiri finanțate prin fundații proprii.
Nurbanu Sultan a murit în 1583. După moartea ei, Safiye Sultan, partenera lui Murad al III-lea și mama prințului Mehmed, și-a consolidat treptat poziția la curte.
Safiye Sultan și relațiile diplomatice
Safiye Sultan s-a născut probabil în jurul anului 1550. Sursele diferă asupra originii sale: documentele venețiene o prezintă drept albaneză, în timp ce alte relatări o consideră originară din Bosnia. Povestea potrivit căreia ar fi fost Cecilia Baffo, fiica unui guvernator din Corfu, provine dintr-o confuzie cu Nurbanu Sultan.
În 1566 l-a născut pe viitorul Mehmed al III-lea. Când Murad al III-lea a urcat pe tron, Safiye a devenit una dintre figurile centrale ale haremului, deși în primii ani poziția superioară îi revenea lui Nurbanu, mama sultanului. Relațiile dintre cele două femei au fost marcate de competiția pentru influență asupra lui Murad.
După urcarea pe tron a fiului său Mehmed al III-lea în 1595, Safiye a primit titlul de Valide Sultan. A participat la distribuirea patronajului și la relațiile dintre palat și înalții demnitari. Corespondența cu Elisabeta I a Angliei oferă unul dintre exemplele implicării femeilor dinastiei otomane în diplomația europeană.
Influența lui Safiye s-a redus după moartea lui Mehmed al III-lea, în 1603. Noul sultan, Ahmed I, nu era fiul ei, iar Safiye a fost mutată la Palatul Vechi, după practica aplicată femeilor din generația precedentă a dinastiei.
Valide Sultan și accesul la putere
Titlul de Valide Sultan desemna mama sultanului aflat pe tron. În cadrul haremului imperial, poziția se afla deasupra celorlalte femei și era însoțită de venituri, personal propriu și acces privilegiat la suveran.
Rolul a devenit deosebit de vizibil în secolul al XVII-lea, când mai mulți sultani au urcat pe tron la vârste foarte mici. În asemenea situații, mama suveranului putea participa direct la guvernare în calitate de regentă sau putea comunica ordinele și deciziile prin marii demnitari.
Accesul la venituri proprii permitea femeilor dinastiei să întrețină rețele de patronaj. Donațiile, fundațiile religioase, moscheile, școlile, spitalele și cantinele publice finanțate de sultane aveau și o dimensiune politică, deoarece făceau vizibilă prezența familiei imperiale în spațiul urban.
Kösem Sultan și regența pentru Murad al IV-lea
Kösem Sultan, cunoscută și sub numele Mahpeyker, a fost partenera sultanului Ahmed I și mama viitorilor sultani Murad al IV-lea și Ibrahim. Locul nașterii și familia ei nu sunt cunoscute cu certitudine. Mai multe relatări o consideră de origine creștină, dar informațiile despre primii ani ai vieții sunt contradictorii.
După moartea lui Ahmed I, în 1617, succesiunea otomană a trecut printr-o perioadă instabilă. Pe tron s-au succedat Mustafa I, Osman al II-lea și din nou Mustafa I. În 1623, Murad al IV-lea a devenit sultan la numai unsprezece ani. Kösem, în calitate de mamă a unui suveran minor, a exercitat regența împreună cu marele vizir și ceilalți demnitari. TDV İslâm Ansiklopedisi plasează exercitarea efectivă a autorității de către Murad în jurul anului 1632.
Kösem și-a păstrat poziția și după moartea lui Murad al IV-lea, în 1640, când pe tron a urcat celălalt fiu al său, Ibrahim. Mama sultanului a continuat să joace un rol în administrarea curții și în relațiile dintre suveran și înalții funcționari.
Ibrahim a fost detronat în 1648, iar tronul a revenit fiului său Mehmed al IV-lea, care avea aproximativ șase ani. Mama noului sultan, Turhan, avea aproximativ douăzeci și unu de ani. Kösem a rămas la curte cu rangul de „büyük valide”, situație fără precedent în care două mame de sultan participau în același timp la viața politică.
Rivalitatea dintre Kösem și Turhan s-a extins asupra demnitarilor și a grupărilor de la palat. Kösem beneficia de relații vechi cu corpul ienicerilor și cu oameni din administrație, în timp ce în jurul lui Turhan s-a format un grup propriu de susținători. În septembrie 1651, Kösem a fost ucisă în palat în urma conflictului dintre cele două tabere.
Turhan Sultan și guvernarea din timpul lui Mehmed al IV-lea
După moartea lui Kösem, Turhan Sultan a rămas singura Valide Sultan. Fiul ei, Mehmed al IV-lea, era încă minor, iar mama sa a participat la conducerea curții într-o perioadă marcată de schimbări frecvente ale marilor viziri, conflicte între grupările politice și războiul cu Veneția.
Instabilitatea administrației nu poate fi atribuită numai femeilor din harem. Prima jumătate a secolului al XVII-lea a cuprins revolte militare, confruntări între facțiuni, dificultăți financiare, domnii ale unor suverani minori și războaie desfășurate pe mai multe fronturi. Puterea femeilor dinastiei s-a exercitat în interiorul aceluiași sistem de alianțe, rivalități și patronaj în care acționau marii viziri, ienicerii, demnitarii palatului și familia imperială. Leslie Peirce consideră participarea femeilor la politica dinastică drept parte a mecanismului de exercitare a suveranității, nu o anomalie separată de instituțiile otomane.
În 1656, situația militară s-a agravat după succesele flotei venețiene în zona Dardanelelor. În septembrie, Köprülü Mehmed Pașa a fost numit mare vizir. Înainte de acceptarea funcției, a cerut ca deciziile și numirile aflate în competența sa să nu fie contrazise de palat și ca autoritatea sa administrativă să nu fie restrânsă prin intervențiile altor demnitari. Turhan Sultan și Mehmed al IV-lea au acceptat condițiile.
Turhan Sultan a rămas alături de fiul ei și după numirea lui Köprülü Mehmed Pașa. Din 1657, când Mehmed al IV-lea a început să petreacă perioade îndelungate la Edirne și să participe la campanii, Turhan l-a însoțit în mai multe deplasări ale curții.