Apariția tiparului în Europa a schimbat radical modul în care circulau ideile, cunoștințele și informațiile. Până în secolul al XV-lea, cărțile erau copiate manual de scribi, în special în mănăstiri sau în atelierele urbane. Procesul era lent, costisitor și limita accesul la lectură la un număr restrâns de persoane. Cultura scrisă se transmitea mai ales în mediile religioase și universitare, iar producția de carte nu putea răspunde unei cereri mai largi.
În jurul anului 1440, la Mainz, meșteșugarul Johannes Gutenberg a pus la punct un procedeu de tipărire cu litere mobile metalice, combinat cu o presă mecanică. Noutatea nu a stat doar într-un singur dispozitiv, ci într-un ansamblu de soluții care au făcut posibilă multiplicarea rapidă a textelor. Literele puteau fi refolosite, paginile se tipăreau mai repede, iar rezultatul era uniform, ceea ce reducea costurile și timpul de lucru.
Una dintre primele lucrări importante realizate prin noul procedeu a fost Biblia tipărită în atelierul lui Gutenberg, în jurul anului 1455. Volumul demonstra că tehnica permitea reproducerea unor texte ample, cu o calitate comparabilă cu manuscrisele. Succesul tiparului a dus la răspândirea rapidă a tehnologiei în alte orașe europene.
În a doua jumătate a secolului al XV-lea au apărut tipografii în Italia, Franța, Țările de Jos și în alte regiuni. Orașele cu universități sau cu viață comercială intensă au devenit centre importante ale noii activități. În Anglia, tiparul a fost introdus în 1476. În câteva decenii, tipărirea de cărți a devenit o activitate răspândită pe întreg continentul.
Răspândirea tiparului a contribuit la extinderea alfabetizării și la circulația ideilor umaniste, religioase și științifice. Textele nu mai erau rezervate exclusiv clerului sau aristocrației, iar informația putea ajunge la un public tot mai numeros. Schimbarea a pregătit terenul pentru apariția unor forme regulate de comunicare tipărită.
Primele forme ale presei periodice au apărut la începutul secolului al XVII-lea. Înainte de ziarele propriu-zise, circulau foi volante sau buletine cu știri despre războaie, evenimente politice sau situația comerțului. Textele erau tipărite ocazional și nu aveau o apariție constantă.
În anul 1609 au apărut, în spațiul german, primele ziare tipărite cu periodicitate săptămânală. Publicațiile „Relation” și „Aviso” sunt considerate printre primele exemple de acest fel. Ele conțineau știri din diferite regiuni ale Europei, adunate de corespondenți sau preluate din scrisori comerciale și rapoarte oficiale.
Modelul s-a răspândit rapid în orașele comerciale și portuare, unde nevoia de informații era mai mare. În deceniile următoare, ziarele au apărut în Țările de Jos, Franța, Anglia și Italia. Treptat, publicațiile periodice au devenit instrumente importante pentru difuzarea știrilor despre politică, comerț, conflicte militare și evenimente internaționale, marcând începutul presei europene în sens modern.