Biserica fortificată din Prejmer se află în județul Brașov, în Țara Bârsei, și face parte din situl UNESCO „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”. Componenta „Village of Prejmer-Tartlau” a fost înscrisă în 1999, odată cu extinderea sitului care cuprinde și Biertan, Viscri, Câlnic, Dârjiu, Saschiz și Valea Viilor.
Zona UNESCO de la Prejmer are o suprafață de 201,24 hectare și o zonă de protecție de 2.248,59 hectare. În cazul Prejmerului, protecția privește nu numai biserica și fortificația, ci și o parte a așezării istorice din jurul lor.
Ansamblul se deosebește de alte biserici fortificate transilvănene prin faptul că edificiul religios propriu-zis nu a primit amenajări defensive ample. Apărarea era asigurată în principal de zidul masiv care îl înconjoară. Institutul Național al Patrimoniului consideră Prejmerul exemplul cel mai bine păstrat al tipului de biserică cu incintă fortificată caracteristic zonei de câmpie a Țării Bârsei.
Biserica medievală
Construirea bisericii a început în prima parte a secolului al XIII-lea. Potrivit Fundației Biserici Fortificate, lucrările au fost începute de Cavalerii Teutoni în jurul anului 1218 și continuate de cistercieni după îndepărtarea ordinului din Țara Bârsei.
Planul inițial era în formă de cruce greacă, cu brațe de dimensiuni apropiate. Între 1512 și 1515, biserica a fost modificată prin adăugarea a două nave laterale inegale și prin prelungirea navei centrale. În 1461 fusese ridicat, deasupra zonei centrale a bisericii, turnul-clopotniță.
Interiorul este relativ sobru. Nu s-au păstrat picturi murale medievale vizibile, iar decorația pictată realizată în secolul al XIX-lea a fost îndepărtată în timpul unor restaurări ulterioare.
În biserică se păstrează un altar gotic cu aripi mobile. Panoul central prezintă scena Răstignirii, iar celelalte panouri cuprind scene religioase. UNESCO menționează altarul de la Prejmer printre elementele medievale păstrate în interiorul ansamblului.
Zidurile și camerele de refugiu
Biserica este înconjurată de un zid de apărare care ajunge la aproximativ 14 metri înălțime. Incinta era întărită cu cinci turnuri, un zwinger (spațiul defensiv dintre două linii de fortificație) și un șanț cu apă.
Pe partea interioară a zidurilor au fost amenajate, pe patru niveluri, peste 270 de camere și cămări. În timpul atacurilor, acestea puteau adăposti aproximativ 1.600 de persoane și proviziile comunității. Încăperile erau legate prin scări, coridoare și drumuri de strajă, de unde apărătorii puteau ajunge la creneluri și la deschiderile destinate apărării.
Camerele aveau întrebuințări precise în cadrul comunității. Unele serveau drept spații de locuit temporar în timpul asediilor, iar altele erau folosite pentru depozitarea cerealelor și a altor alimente. Sistemul permitea locuitorilor satului să rămână pentru o perioadă în interiorul fortificației în cazul unui atac.
Accesul în incintă se face printr-un tunel lung de aproximativ 30 de metri. Intrarea putea fi închisă cu porți masive din stejar și cu o hersă (grilaj greu, coborât vertical pentru blocarea trecerii).
Poziția Prejmerului, în apropierea căilor de acces spre Țara Bârsei prin Pasul Buzău, a determinat întărirea succesivă a fortificației. Fundația Biserici Fortificate consemnează că satul a fost atacat și distrus de peste 50 de ori între secolele al XIII-lea și al XVII-lea, în timp ce incinta fortificată a fost cucerită doar în câteva situații.
Prejmer în situl UNESCO
În 1993, UNESCO a înscris inițial Biertanul și biserica sa fortificată pe Lista Patrimoniului Mondial. În 1999, situl a fost extins cu alte șase așezări, între care Prejmer, și a primit denumirea „Sate cu biserici fortificate din Transilvania”.
Cele șapte componente au fost selectate pentru felul în care păstrează caracteristicile satelor întemeiate și locuite timp de secole de sașii transilvăneni: bisericile fortificate, gospodăriile, parcelarea terenurilor și raportul dintre așezare și terenurile agricole. Bisericile incluse în sit documentează mai multe modalități de fortificare folosite între secolele al XIII-lea și al XVI-lea.
La Prejmer, particularitatea este concentrarea mijloacelor defensive asupra incintei. Zidurile, turnurile, camerele de refugiu și depozitele au fost amenajate în jurul bisericii, astfel încât edificiul religios a rămas în mare măsură separat de funcția militară propriu-zisă.
Într-o parte dintre camerele aflate în interiorul fortificației este amenajată în prezent o expoziție muzeală. Parohia Evanghelică C.A. din Prejmer continuă să administreze biserica și ansamblul fortificat.