Ion D. Enescu (cunoscut și ca I.D. Enescu; n. 17 februarie 1884, Curtea de Argeș – d. 1973, București) a fost unul dintre arhitecții importanți ai României interbelice, implicat în proiectarea unor edificii publice precum Teatrul Dramatic din Galați și Palatul Arhiepiscopal din Constanța. A avut un rol administrativ major ca subsecretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice și ca președinte al Colegiului Arhitecților din România.
În toamna anului 1943, în calitate de ministru subsecretar de stat la Departamentul Muncii, Ion D. Enescu a întreprins o serie de inspecții în județul Hunedoara. Ziarul Basarabia consemnează vizita sa în localitatea Călan, unde a inspectat Oficiul Asigurărilor Sociale și dispensarul și a dispus modernizarea și extinderea acestora, precum și înființarea unei farmacii. De asemenea, a vizitat uzinele, băile, cantina, căminul de ucenici, școala de ucenici și cazinoul funcționarilor, remarcând importanța acestora pentru viața muncitorilor.
Clădire emblematică a Călanului industrial, Clubul Muncitoresc al Uzinei (cunoscut anterior ca un cazinou) a fost ridicat în 1874 și integrat în patrimoniul uzinei siderurgice. Până la mijlocul secolului al XX-lea, spațiul a servit drept cazinou, loc al întâlnirilor personalului tehnic al uzinei. Din 1929, în aceeași clădire a funcționat și un cinematograf.
Pe lângă sălile destinate spectacolelor, clădirea dispunea de o bibliotecă bogată, oferind acces la literatură și volume tehnice. În spatele imobilului existau o pistă de popice, un platou pentru dans și o scenă pentru orchestră.
După naționalizarea din 1948, aici s-au organizat spectacole de teatru, proiecții cinematografice și activități artistice. În 1956, Ștefan Kelemen a înființat în club un Cerc de Desen și Pictură. Tot în acest spațiu s-au desfășurat activități ale Uniunii Femeilor Antifasciste din România, filiala Călan fiind una dintre primele din țară.
Astăzi, fosta clădire a cazinoului se află într-o stare avansată de degradare.