Clubul Muncitoresc al Uzinei „Victoria” din Călan este una dintre cele mai vechi construcții ale ansamblului industrial local, fiind atestat încă din anul 1874. Legat de începuturile siderurgiei din zonă, imobilul a avut inițial funcția de cazinou al uzinei, spațiu destinat întâlnirilor sociale și recreative ale conducerii. Începând cu anul 1929, aici a funcționat și un cinematograf.
După naționalizarea din 11 iunie 1948, clădirea a fost preluată de Sindicatul Uzinei Metalurgice „Victoria” și transformată într-un centru cultural muncitoresc. Presa vremii oferă detalii sugestive despre reorganizarea spațiului. Un articol din revista „Călăuza Bibliotecarului” (1949) menționa că biblioteca se situa „în fosta clădire în care a funcționat pe vremuri «cazinoul», locul de întâlnire, de afaceri și de chef al fostei conduceri”.
Pe peretele principal era afișat sloganul: „Cultura este cea mai puternică armă a clasei muncitoare”, iar pe piedestale „învelite în pânză roșie” erau expuse busturi ale lui Lenin și Stalin. Alte citate completau decorul ideologic, între care cel atribuit lui Maxim Gorki: „Iubiți cartea, ea înaripează mintea și inima cu sentimentul dragostei față de lume, față de om”, precum și mesajul atribuit lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: „Nu numai pentru o bucată de pâine luptă muncitorul, ci și pentru ridicarea sa intelectuală”.
Biblioteca amenajată în cadrul clubului, cunoscut și sub denumirea „11 iunie”, a pornit cu un fond de aproximativ 400 de volume în limba română și 40 în limba maghiară, ajungând rapid la circa 2.200 de volume. Colecția includea 1.800 de cărți în limba română, 400 în limba maghiară și câteva în limba germană.
Activitatea era coordonată de Novac Wilhelm, muncitor al uzinei și bibliotecar, care își împărțea programul între producție și administrarea fondului de carte: „Dimineața de la 7–2 lucrează în fabrică, iar după-amiază… până la ora 10 noaptea lucrează în bibliotecă”.
Lectura era orientată spre lucrări tehnice, literatură cu caracter ideologic și opere sovietice, considerate utile pentru educarea și mobilizarea muncitorilor. „Cărți de acestea ne trebuie, de popularizarea științei, a oamenilor de valoare ai Uniunii Sovietice”, consemna aceeași sursă.
Activitatea culturală a clubului a fost diversă, incluzând spectacole de teatru, proiecții de filme, seri tematice și evenimente artistice. În 1956, în cadrul clădirii a fost înființat Cercul de Desen și Pictură, coordonat de Ștefan Kelemen. Spațiul a fost utilizat și pentru activitățile filialei locale a Uniunii Femeilor Antifasciste din România, activă în Călan după 1945.
După 1990, odată cu declinul activității industriale, utilizarea clădirii s-a redus treptat. Imobilul se află în prezent în proprietate privată și se găsește într-o stare avansată de degradare, situație care ridică probleme privind conservarea patrimoniului industrial și cultural al orașului Călan.