Alexandru Viorel (n. 6 noiembrie 1965, Sinești, județul Vâlcea) a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 178 din 20 februarie 2020 a fost publicată Sentința civilă nr. 3220 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 3596/2/2014.
Completul de judecată a fost format din președintele Severin Daniel Gheorghe, cu participarea grefierului Trotea Mariana.
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit Notei de constatare CNSAS nr. DI/I/2444 din 3 octombrie 2013, Alexandru Viorel a fost recrutat la 12 ianuarie 1981, sub numele conspirativ „Hagi”, de către Biroul de contrainformații militare al U.M. 0654 Craiova, pentru încadrarea informativă a militarilor din U.M. 0865 Câmpina.
A fost abandonat la 29 ianuarie 1986, la terminarea stagiului militar, dar ulterior preluat de U.S. Vâlcea, tot sub numele conspirativ „Hagi”, pentru semnalarea problemelor din activitatea de extracție a cărbunelui. În 1987 a fost trecut în legătura Postului de Miliție al comunei Sinești. La 18 mai 1986 a semnat un angajament olograf.
O notă informativă din 4 decembrie 1988 consemna că Alexandru Viorel relata despre un consătean, C.N., care asculta postul de radio Europa Liberă și comenta știrile acestuia în public. În urma acestei note, Securitatea a deschis la 17 ianuarie 1989 un dosar de urmărire informativă asupra lui C.N., apreciind că „purtă discuții cu caracter necorespunzător” pe marginea știrilor difuzate de postul occidental.
Instanța a reținut că informațiile furnizate vizau activități și atitudini potrivnice regimului comunist și au avut drept consecință deschiderea unei mape de urmărire informativă.
Poziția pârâtului
Alexandru Viorel a contestat acuzațiile, arătând că era minor la data recrutării (în ianuarie 1981 nu împlinise încă 16 ani) și că angajamentul fusese semnat sub presiune. A susținut că informațiile oferite nu vizau activități ostile regimului și că nu a produs prejudicii persoanelor despre care a relatat.
Instanța a respins aceste poziții, considerând că notele informative ulterioare, după împlinirea vârstei de 16 ani, sunt relevante și dovedesc calitatea de colaborator.
Hotărârea instanței
Curtea de Apel București a constatat că Alexandru Viorel a furnizat informații care denunțau activități și atitudini potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.
„Admite acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea pârâtului Alexandru Viorel de colaborator al Securității.” (Sentința civilă nr. 3220/2014, Curtea de Apel București).
Hotărârea a rămas definitivă și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 178/20.II.2020.