„Universul” a fost un cotidian de informație apărut la București între 1884 și 1953, cu o întrerupere în timpul Primului Război Mondial. Luigi Cazzavillan, jurnalist italian stabilit în România, a fondat ziarul la 20 august 1884. Prin prețul redus, distribuția largă și orientarea spre știri accesibile unui public numeros, „Universul” a ajuns într-un timp relativ scurt printre cele mai citite publicații românești.
Luigi Cazzavillan a venit în România în 1877, în timpul Războiului de Independență, și a lucrat ca jurnalist și corespondent pentru presa italiană. S-a stabilit la București și, înainte de apariția ziarului „Universul”, a inițiat publicația „Fraternitatea italo-română”, apărută din 1881. Activitatea lui a continuat apoi prin mai multe proiecte editoriale și tipografice.
Un cotidian pentru publicul larg
Primul număr al ziarului „Universul” a apărut la 20 august 1884. Cazzavillan a urmărit o formulă diferită de presa politică dominată de dispute între partide și grupări. Ziarul a pus accent pe informații interne și externe, telegrame, faptul divers, anunțuri și informații utile pentru viața cotidiană. Mica publicitate a ocupat un loc tot mai vizibil în paginile publicației.
Prețul redus a contribuit direct la extinderea numărului de cititori. Constantin Bacalbașa a legat succesul lui Cazzavillan de de introducerea tiparului rotativ, care a permis multiplicarea rapidă a exemplarelor. Un număr al ziarului costa cinci bani, ceea ce îl făcea accesibil unui public mult mai larg decât cel al publicațiilor politice sau culturale cu circulație restrânsă.
„Universul” a apărut dimineața și a folosit rețeaua feroviară pentru distribuția în provincie. Publicul nu mai era format doar din oameni implicați în politică sau din cititori cu studii superioare. Ziarul a urmărit evenimente cotidiene, accidente, procese, infracțiuni, noutăți din străinătate și informații practice.
Tirajul a crescut odată cu extinderea distribuției și cu investițiile în tipografie. Biblioteca Academiei Române consemnează un tiraj de aproximativ 80.000 de exemplare pe zi în perioada de dezvoltare a publicației. Succesul s-a extins și asupra unor titluri asociate, între care „Universul literar” și „Universul ilustrat”.
Luigi Cazzavillan a murit în 1903. „Universul” și-a continuat apariția, iar în anii următori conducerea a trecut prin mai multe schimbări.
Primul Război Mondial a întrerupt publicarea cotidianului. După ocuparea Bucureștiului de armatele Puterilor Centrale, comandamentul german a interzis apariția ziarului în noiembrie 1916. „Universul” a revenit la sfârșitul lunii noiembrie 1918, după retragerea ocupației germane.
Perioada Stelian Popescu
Stelian Popescu a preluat conducerea ziarului în 1915 și a rămas în fruntea publicației până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Jurist, jurnalist și om politic, el a extins activitatea editorială și tipografică și a imprimat ziarului o orientare politică mult mai pronunțată decât în perioada lui Cazzavillan.
În 1920 a luat ființă Societatea Anonimă „Universul”. Capitalul societății a ajuns la 21 de milioane de lei, iar Stelian Popescu deținea cea mai mare parte. Societatea a administrat ziarul, tipografia și celelalte activități editoriale dezvoltate în jurul publicației.
Anii interbelici au adus cele mai mari tiraje din istoria ziarului. În 1926, „Universul” a ajuns la aproximativ 150.000 de exemplare, iar în 1938 la circa 200.000. Pentru comparație, „Dimineața” avea în 1938 aproximativ 100.000 de exemplare, iar „Timpul” aproximativ 60.000.
Creșterea tirajului a fost însoțită de extinderea redacției și a bazei tipografice. În perioada interbelică, societatea a construit și a dotat un nou sediu în București, cunoscut sub numele de Palatul Universul. Clădirea din strada Ion Brezoianu a adăpostit redacția, administrația și tipografia și a devenit unul dintre reperele presei bucureștene.
Sub conducerea lui Stelian Popescu, ziarul a adoptat o orientare naționalistă, anticomunistă și antirevizionistă. Paginile publicației au susținut menținerea frontierelor stabilite după Primul Război Mondial și au atacat revendicările teritoriale ale Ungariei și Bulgariei. Stelian Popescu s-a implicat și în constituirea Ligii Antirevizioniste Române, iar „Universul” a acordat spațiu constant campaniilor împotriva revizionismului.
În anii 1930, orientarea politică s-a radicalizat. Ziarul a publicat texte naționaliste și antisemite, iar Stelian Popescu a susținut pentru o perioadă apropierea de mișcarea legionară. În articole din 1936 și 1937 a prezentat legionarii drept o posibilă soluție la criza vieții politice, chiar dacă a criticat unele dintre excesele mișcării. Ulterior a susținut ideea unei conduceri autoritare și, în 1940, l-a prezentat favorabil pe generalul Ion Antonescu. Relația cu regimul Antonescu s-a deteriorat însă în anii următori.
Cenzura de război a afectat tot mai mult activitatea redacțională. În 1943, Stelian Popescu a renunțat la conducerea directă, iar Ion Lugojanu a preluat funcția de director. Stelian Popescu a părăsit România în martie 1944 și s-a stabilit mai întâi în Elveția.
După 23 august 1944 și încetarea apariției
Schimbarea politică din august 1944 a modificat rapid situația presei românești. Autoritățile au început epurarea jurnaliștilor considerați responsabili pentru propaganda regimurilor anterioare, iar Stelian Popescu s-a aflat printre cei trimiși în fața Tribunalului Poporului.
Procesul celor 14 ziariști a început la sfârșitul lunii mai 1945. Stelian Popescu a fost judecat în lipsă, alături de Pamfil Șeicaru și alți jurnaliști cunoscuți ai perioadei interbelice. Tribunalul Poporului l-a condamnat la detenție pe viață, confiscarea averii și degradare civică.
„Universul” a continuat să apară după îndepărtarea vechii conduceri. Schimbările politice au afectat însă proprietatea și controlul editorial al ziarului. La 11 iunie 1948, prin legea naționalizării principalelor mijloace de producție, Societatea Anonimă „Universul” a trecut în proprietatea statului, împreună cu patrimoniul și capitalul său. Noua întreprindere a primit denumirea de Întreprinderea Industrială de Stat „Universul”.
Petre Năvodaru a rămas director până la 27 august 1948, când Ministerul Industriei l-a numit în funcție pe Andrei Lăzărescu. Ziarul a continuat să apară în cadrul noului sistem de presă controlat de stat.
Ultimul număr al ziarului „Universul” a apărut la 20 iulie 1953. Biblioteca Academiei Române consemnează două perioade de apariție: 1884–1916 și 1918–1953.
Cronologie
- 1884: la 20 august apare la București primul număr al ziarului „Universul”, fondat de Luigi Cazzavillan.
- 1903: moare Luigi Cazzavillan; ziarul își continuă apariția.
- 1915: Stelian Popescu preia conducerea ziarului „Universul”.
- 1916: în noiembrie, comandamentul german de ocupație interzice apariția ziarului.
- 1918: „Universul” reapare la sfârșitul lunii noiembrie.
- 1920: ia ființă Societatea Anonimă „Universul”.
- 1926: tirajul ajunge la aproximativ 150.000 de exemplare.
- 1930: noul sediu al ziarului din strada Ion Brezoianu intră în folosință în perioada extinderii întreprinderii editoriale.
- 1938: tirajul ajunge la aproximativ 200.000 de exemplare.
- 1943: Stelian Popescu renunță la conducerea directă, iar Ion Lugojanu preia funcția de director.
- 1944: Stelian Popescu părăsește România.
- 1945: Tribunalul Poporului îl judecă în lipsă pe Stelian Popescu și îl condamnă la detenție pe viață, confiscarea averii și degradare civică.
- 1948: la 11 iunie, Societatea Anonimă „Universul” trece în proprietatea statului prin legea naționalizării.
- 1953: la 20 iulie apare ultimul număr al ziarului „Universul”.