Un fragment de pergament care păstrează versuri din Odiseea lui Homer, datat în secolele al III-lea sau al IV-lea, a fost identificat în colecțiile Bibliotecii Universității din Utrecht, în Olanda. Piesa are aproximativ 1.700 de ani și provine dintr-un codex de mici dimensiuni, realizat probabil în Egipt.
Un fragment considerat inițial mult mai recent
Descoperirea a fost făcută de Mark de Kreij, cercetător la Universitatea Radboud, în cadrul unui proiect dedicat studierii manuscriselor antice aflate în colecțiile speciale ale Universității din Utrecht. Instituția a anunțat identificarea fragmentului la 14 septembrie 2026.
Pergamentul se afla într-o colecție de manuscrise creștine timpurii cumpărată de Universitatea din Utrecht la mijlocul secolului al XX-lea de la moștenitorii savantului german Carl Schmidt. Colecția cuprinde în principal texte pe pergament redactate în coptă, precum și papirusuri egiptene și grecești.
Fragmentul deteriorat și decolorat a fost considerat inițial un text fără o semnificație aparte, datând din secolul al VII-lea. Mark de Kreij a observat însă literele grecești foarte mici și atent trasate și a recunoscut mai multe cuvinte caracteristice poemelor homerice. Analiza ulterioară a arătat că textul aparține Cărții a XII-a din Odiseea.
Piesa măsoară numai câțiva centimetri, aproximativ 6,6 pe 7,7 centimetri, și prezintă urme de deteriorare și pete produse de apă. Textul a fost scris pe ambele fețe ale pergamentului.
Episodul vitelor sacre ale lui Helios
Versurile păstrate surprind unul dintre momentele decisive ale călătoriei lui Odiseu. După numeroase pericole, oamenii săi ajung pe insula unde se află vitele sacre ale zeului Soarelui, Helios. Deși Odiseu le-a interzis să se atingă de animale, însoțitorii săi le ucid și le mănâncă.
Textul de la Utrecht redă momentul în care Helios află ce s-a întâmplat. Zeul îi cere lui Zeus să-i pedepsească pe cei vinovați. Corabia este distrusă, iar Odiseu rămâne singurul supraviețuitor dintre membrii echipajului său.
Cartea a XII-a încheie relatarea pe care Odiseu o face la curtea feacilor despre călătoria sa după plecarea din Troia. În cărțile precedente sunt relatate întâlnirile cu ciclopul Polifem, vrăjitoarea Circe și alte episoade ale drumului spre Ithaca.
Specialiștii consideră că pergamentul a făcut parte dintr-un codex de mici dimensiuni care conținea textul complet al Odiseei. Universitatea din Utrecht estimează că volumul avea dimensiuni apropiate de cele ale unei cărți electronice moderne și putea fi transportat relativ ușor.
Codexul ar fi circulat în jurul anului 300 în oaza Fayum din Egipt, una dintre regiunile din care provin numeroase manuscrise grecești și egiptene păstrate până în prezent. Fragmentul oferă astfel o mărturie directă despre circulația operei lui Homer în Egiptul din perioada romană târzie.
Universitatea din Utrecht precizează că sunt cunoscute în prezent numai aproximativ 30 de fragmente comparabile ale Odiseei datate în această perioadă.
Fragmentul este înregistrat în colecția universității cu indicativul Utrecht Gr. Ms. B6.39a. Studiul piesei va fi inclus într-un volum dedicat textelor hieratice, demotice, grecești și copte păstrate în colecția Universității din Utrecht.