O fosilă descoperită în sud-estul Chinei aparține unei păsări care a trăit în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani și avea aripile neobișnuit de scurte. Noua specie, denumită Yuezhuornis yangyuanensis, păstra numeroase caracteristici ale dinozaurilor carnivori și ar fi putut avea o capacitate de zbor foarte redusă. Descoperirea este prezentată într-un studiu publicat miercuri, 14 octombrie, în revista științifică Nature.
Fosila a fost găsită în provincia Fujian, într-o regiune din China cunoscută pentru vestigiile păsărilor primitive. Animalul a trăit spre sfârșitul Jurasicului, perioadă geologică în care dinozaurii dominau uscatul. Cercetările au fost realizate de specialiști ai Academiei Chineze de Științe și ai Institutului de Științe Geologice din Fujian.
Pasărea avea aproximativ dimensiunile unei ciori și cântărea în jur de 800 de grame. Aripile erau neobișnuit de scurte, cu aproximativ o treime mai mici decât picioarele. Membrele anterioare aveau o lungime cu aproximativ o treime mai mică decât picioarele.
Pentru a stabili cum se deplasa, cercetătorii au comparat proporțiile membrelor sale cu cele ale 377 de specii de păsări actuale. Cele mai mari asemănări au fost identificate la păsările care își petrec cea mai mare parte a vieții pe sol, precum fazanii.
Paleontologul Min Wang, de la Academia Chineză de Științe, consideră că Yuezhuornis yangyuanensis probabil nu putea zbura pe distanțe mari. Nu este exclusă posibilitatea unor zboruri scurte.
Pe lângă aripile reduse, scheletul prezintă mai multe caracteristici întâlnite la dinozaurii carnivori. Pasărea avea dinți cu margini zimțate și o coadă lungă, formată din vertebre osoase. La păsările actuale, vertebrele de la capătul cozii sunt mult reduse și unite între ele.
Pe al doilea deget al piciorului se afla o gheară mare, curbată, asemănătoare celei întâlnite la dinozauri prădători precum Velociraptor. Degetul putea fi ridicat de la sol, iar cercetătorii presupun că gheara era folosită pentru prinderea sau imobilizarea prăzii.
Dinții și forma ghearei indică un regim alimentar carnivor. Animalul ar fi putut vâna vertebrate mici sau alte viețuitoare, deplasându-se în principal pe sol. În schimb, anumite particularități ale craniului și bazinului erau mai apropiate de cele ale păsărilor primitive.
Ce spun cercetătorii despre evoluția zborului
Originea zborului la păsări este studiată de peste un secol, unul dintre principalele repere fiind Archaeopteryx, descoperit în Germania. Specia a trăit tot în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani și avea aripi acoperite cu pene bine dezvoltate, dar păstra dinți și o coadă osoasă lungă.
Capacitatea sa de zbor rămâne un subiect de cercetare. Anatomia aripilor sugerează că putea efectua anumite forme de zbor activ, deși nu dispunea de toate adaptările întâlnite la păsările moderne.
În comparație cu Archaeopteryx, specia identificată în China avea membre anterioare mult mai scurte. Analiza relațiilor evolutive o plasează pe Yuezhuornis yangyuanensis pe o ramură mai apropiată de păsările actuale decât cea ocupată de Archaeopteryx.
Autorii studiului iau în calcul două posibilități. Prima este ca pasărea din China să provină din strămoși capabili să zboare, pierzând ulterior această capacitate. A doua presupune că aparținea unei ramuri evolutive în care adaptările necesare zborului nu s-au dezvoltat suficient.
Min Wang consideră că unele dintre primele păsări ar fi putut evolua în direcții diferite, în funcție de mediul în care trăiau. În timp ce anumite specii dezvoltau aripi mai potrivite pentru zbor, altele păstrau membre posterioare puternice și caracteristici asociate vânătorii pe sol.
Paleontologul Steve Brusatte, de la Universitatea din Edinburgh, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Reuters că poziția evolutivă a noii specii este deosebit de interesantă. Specialistul a discutat posibilitatea ca unele păsări primitive să fi pierdut capacitatea de zbor după ce strămoșii lor au dobândit-o.
Fosilele păsărilor din Jurasic sunt rare, iar multe dintre exemplarele cunoscute sunt incomplete. Yuezhuornis yangyuanensis este reprezentată, deocamdată, de un singur schelet, pe baza căruia cercetătorii au analizat proporțiile membrelor, structura craniului și particularitățile ghearelor.