Alexie Mihai (n. 16 iulie 1961, Râmnicu Vâlcea) a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 111 din 8 aprilie 2024 a fost publicată Sentința civilă nr. 1005 din 23 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 6572/2/2015.
Completul de judecată a fost format din președintele Amer Jabre, cu participarea grefierului Georgeta Postea.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 1571 din 21 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârât, menținând hotărârea instanței de fond. În 2023, Curtea de Apel București a îndreptat o eroare materială din dispozitiv, precizând că s-a constatat calitatea de colaborator, și nu de „lucrător” al Securității.
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit Notei de constatare CNSAS nr. DI/I/1634 din 7 iulie 2014, Alexie Mihai, la acea dată barman la Hotelul „Oltul” din stațiunea Căciulata, a fost recrutat de Inspectoratul Județean de Securitate Vâlcea la 25 aprilie 1986, semnând un angajament olograf și primind numele conspirativ „Ștefănescu”.
Între 1986 și 1989 a furnizat mai multe note informative, dintre care instanța a reținut următoarele:
- Nota din 13 decembrie 1988: relata că un fost barman, după ce s-a certat cu o rudă, afirmase că dacă ar fi știut ce i se va întâmpla la întoarcerea din Germania ar fi rămas acolo și că intenționa să plece din nou în străinătate. În baza acestei informări, ofițerii de Securitate au propus transmiterea unei adrese către formațiunea pașapoarte, ceea ce putea conduce la refuzul unei cereri de ieșire din țară.
- Nota din 28 martie 1989: informa despre un grup de muncitori care, la un restaurant, au ascultat un „colind satiric” înregistrat de la postul Europa Liberă, considerat de regim un act ostil. Pârâtului i s-a trasat sarcina de a identifica posesorul casetei.
- Nota din 7 aprilie 1989: preciza că a stabilit identitatea șefului de echipă care adusese muncitorii la local, menționând și legături de familie ale acestuia cu persoane plecate în străinătate.
- Nota din 30 mai 1989: consemna discuții cu muncitorii pentru a afla cui aparținea casetofonul și caseta, aceștia susținând că aparatul fusese împrumutat.
Instanța a reținut că prin aceste note s-a produs o ingerință în viața privată a persoanelor vizate, vizând atât intenția de emigrare, cât și ascultarea de posturi străine de radio, considerate de regim atitudini ostile.
Poziția pârâtului
Alexie Mihai a negat calitatea de colaborator, arătând că informațiile transmise erau generale sau incomplete, fără consecințe asupra persoanelor menționate. A invocat faptul că nu a furnizat identitatea muncitorilor și că aportul său fusese apreciat de Securitate ca „slab”.
Curtea a apreciat că argumentele formulate nu sunt întemeiate, întrucât notele informative conțineau detalii suficiente pentru identificarea persoanelor vizate și au dus la măsuri concrete de supraveghere și restrângere a drepturilor acestora.
Hotărârea instanței
Curtea de Apel București a admis acțiunea CNSAS și a constatat calitatea lui Alexie Mihai de colaborator al Securității.
„Admite acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea pârâtului Alexie Mihai de colaborator al Securității.” (Sentința civilă nr. 1005/2016, Curtea de Apel București).
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului de către ÎCCJ și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 111/8.IV.2024.