George Bacovia, pseudonimul literar al lui George Andone Vasiliu, s-a născut la 17 septembrie 1881, la Bacău, în familia comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. A urmat cursurile Școlii Primare Domnești nr. 1, apoi Gimnaziul „Ferdinand” din Bacău. În anii de școală a studiat muzica, a cântat la vioară și a manifestat interes pentru desen. În 1899 a obținut premiul I la un concurs al societății „Tinerimea Română” pentru desen artistic după natură. Tot în 1899 i-a apărut în revista „Literatorul” poezia „Și toate”, semnată V. George.
În 1900 s-a înscris la Școala Militară din Iași, de unde s-a retras în al doilea semestru. Și-a continuat studiile la Liceul „Ferdinand” din Bacău, pe care l-a absolvit în 1903. În aceeași perioadă a scris mai multe poezii, între care „Plumb” și „Liceu”, și a început să frecventeze cenaclul lui Alexandru Macedonski. În 1904 a citit la cenaclul lui Macedonski poezia „Nervi de toamnă”.
După terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Drept din București. A renunțat la cursuri, iar în 1907 s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași. În perioada studiilor a colaborat la revista „Versuri”, devenită ulterior „Versuri și proză”. A obținut licența în drept în 1911 și s-a înscris în Baroul din Bacău, însă nu a practicat avocatura. În anii următori a lucrat ca suplinitor la o școală primară, copist la Prefectura Bacău și ajutor contabil în aceeași instituție. În 1913 a renunțat la postul de la prefectură din cauza problemelor de sănătate.
În 1914 a fost internat la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București și a publicat în suplimentul literar al ziarului „Seara”. În anul următor a participat, la Bacău, la editarea revistei „Orizonturi noi”. Primul său volum de poezii, „Plumb”, a apărut în iulie 1916. În timpul Primului Război Mondial a fost angajat la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii, iar după evacuarea instituțiilor centrale a ajuns la Iași. Între 1917 și 1919 a lucrat ca funcționar la București.
În 1920 a devenit șef de birou în Ministerul Muncii, dar a demisionat în anul următor din motive de sănătate și s-a întors la Bacău. În 1924 a apărut a doua ediție a volumului „Plumb”, iar Bacovia a fost numit profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala Comercială de Băieți din Bacău. În 1925 a devenit primul director al revistei „Ateneu”, înființată împreună cu Grigore Tăbăcaru. Un an mai târziu a publicat pe cont propriu volumul „Scântei galbene”, iar în același an a apărut volumul de proză „Bucăți de noapte”.
În 1928 s-a căsătorit cu poeta și profesoara Agatha Grigorescu. În 1929 volumele „Plumb” și „Scântei galbene” au fost reunite într-o ediție intitulată „Poezii”. În 1930 a publicat „Cu voi…”, iar în 1931 s-a născut fiul său, Gabriel. Din 1933, familia Bacovia s-a stabilit definitiv la București. Au urmat volumele „Poezii”, apărut în 1934 cu o prefață de Adrian Maniu, „Comedii în fond”, în 1936, și „Opere”, în 1944.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Bacovia a lucrat pentru o perioadă ca bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. În 1946 a publicat volumul „Stanțe burgheze”. În primii ani ai regimului comunist, opera sa a circulat mai puțin, iar de la mijlocul anilor 1950 a început să fie din nou publicată. În 1956 a apărut volumul „Poezii”, ultima ediție importantă publicată în timpul vieții sale. George Bacovia a murit la 22 mai 1957, la București, și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.
Opera lui George Bacovia
George Bacovia este asociat simbolismului românesc, în special prin primul volum, „Plumb”, publicat în 1916. Critica literară a discutat însă ulterior opera sa și în raport cu poezia modernă. George Călinescu l-a încadrat în simbolism, în timp ce interpretările de după al Doilea Război Mondial au pus poezia lui Bacovia în legătură și cu modernismul, expresionismul sau existențialismul.
Poeziile sale folosesc frecvent motive precum ploaia, frigul, toamna, cimitirul, provincia, singurătatea și monotonia. Cromatica este prezentă în numeroase texte, mai ales prin folosirea repetată a violetului, galbenului, albului și negrului. Printre cele mai cunoscute poezii se numără „Plumb”, „Lacustră”, „Amurg violet”, „Decembre”, „Cuptor”, „Nervi de toamnă” și „Alb”.
În timpul vieții a publicat volumele „Plumb” (1916), „Scântei galbene” (1926), „Bucăți de noapte” (1926), „Poezii” (1929), „Cu voi…” (1930), „Poezii” (1934), „Comedii în fond” (1936), „Opere” (1944), „Stanțe burgheze” (1946) și „Poezii” (1956).
În 1923 a primit premiul Ministerului Artelor pentru volumul „Plumb”. În 1925 i-a fost acordat premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, împreună cu Lucian Blaga, iar în 1934 a primit Premiul Național pentru poezie, alături de Tudor Arghezi.
Casa în care a locuit la Bacău între 1906 și 1928 a fost deschisă ca muzeu memorial în 1971. Locuința din București în care George și Agatha Bacovia au trăit din 1933 păstrează, de asemenea, documente, manuscrise, cărți și obiecte care au aparținut familiei. În 2015, George Bacovia a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.