Avram Dumitru, cunoscut sub numele conspirativ „Dumitrescu”, a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 474 din 19 noiembrie 2013 a fost publicată Decizia nr. 3381 din 4 iulie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 10124/2/2009.
Completul de judecată a fost alcătuit din judecătorii Carmen Ilie, Emanuel Albu, Juliana Riciu și magistratul-asistent Simona Clăugaru.
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit Notei de constatare CNSAS nr. S/01/199 din 25 aprilie 2008, Avram Dumitru a fost recrutat inițial la 17 noiembrie 1970, ca elev-soldat în cadrul UM 0873/N București, pentru supravegherea unui coleg semnalat cu relații suspecte cu cetățeni străini și intenții de evaziune.
Sub numele conspirativ „Dumitrescu”, a furnizat informații consemnate în rapoarte informative din 19 noiembrie 1970 și 7 decembrie 1970, referitoare la acest coleg.
Ulterior, în perioada 1975–1981, pe când activa ca ziarist la AGERPRES, și-a continuat colaborarea cu Securitatea, sub același nume conspirativ, în cadrul „Problemei Presa”. A furnizat un număr mare de note informative despre: colegii din redacția pentru străinătate și comentariile acestora privind evenimente externe cu impact în România (moartea președintelui Tito în 1980, instaurarea stării de asediu în Polonia, vizita cancelarului Helmut Schmidt); starea de spirit a mediilor cu care intra în contact; reacțiile din redacție la părăsirea frauduloasă a țării de către un redactor.
Ofițerii de legătură au consemnat că Avram Dumitru era utilizat pentru supravegherea informativă a unor redactori cunoscuți cu „manifestări și legături suspecte”.
Instanța a reținut că informațiile furnizate vizau atitudini potrivnice regimului comunist și au condus la îngrădirea drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare, dreptul la viață privată și libertatea de circulație.
Poziția pârâtului
Avram Dumitru a solicitat respingerea recursului declarat de CNSAS și a susținut menținerea soluției Curții de Apel București, care respinsese acțiunea. El a afirmat că nu a fost colaborator al Securității în sensul legii, arătând că: notele informative consemnate de ofițeri ar fi avut caracter general și nu ar fi vizat denunțarea unor persoane pentru atitudini politice; activitatea sa de jurnalist presupunea oricum transmiterea de informații privind evenimente internaționale și reacții publice, care nu puteau fi considerate materiale de poliție politică; unele date din dosar ar fi fost simple relatări verbale, interpretate ulterior ca note informative.
Înalta Curte a apreciat însă că argumentele formulate nu sunt întemeiate, întrucât înscrisurile din arhive arată clar furnizarea de materiale scrise, care conțineau identificarea explicită a unor persoane și opinii critice față de regim, fiind utilizate operativ de Securitate.
Hotărârea instanței
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de CNSAS, a casat sentința Curții de Apel București și a constatat calitatea de colaborator al Securității a lui Avram Dumitru.
„Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (…) și constată calitatea pârâtului Avram Dumitru de colaborator al Securității.” (Decizia nr. 3381/2012, ÎCCJ)
Hotărârea este definitivă și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 474/19.XI.2013.