Înainte de apariția telefonului și a mijloacelor moderne de comunicație, porumbeii călători erau folosiți pentru a transporta mesaje pe distanțe de zeci sau sute de kilometri. Păsările puteau ajunge la destinație mai repede decât un curier care călătorea pe uscat, iar serviciile lor erau folosite de comercianți, instituții și armate.
Cum funcționa transmiterea mesajelor prin porumbei călători?
Porumbeii călători sunt varietăți domestice ale speciei Columba livia, crescute și selecționate pentru capacitatea de orientare și rezistența la zbor. Una dintre particularitățile lor este că pot reveni la propriul adăpost, numit porumbar, chiar și după ce sunt transportați la distanțe mari.
Pentru a-i pregăti, crescătorii îi obișnuiau mai întâi cu locul în care urmau să trăiască. Apoi îi eliberau la distanțe tot mai mari, începând cu zboruri scurte. Păsările învățau să se întoarcă la porumbar, unde găseau hrană și apă.
De exemplu, dacă un comerciant din Bruxelles voia să trimită un mesaj la Aachen, oraș aflat la aproximativ 120 de kilometri distanță, avea nevoie de un porumbel crescut la Aachen, pe care cineva îl transporta în prealabil la Bruxelles.
Comerciantul îi atașa mesajul și îl elibera. Pasărea zbura spre propriul porumbar din Aachen, unde corespondența era recuperată.
Pentru a trimite un răspuns din Aachen la Bruxelles, era nevoie de un alt porumbel, obișnuit să trăiască la Bruxelles și transportat anterior în orașul german.
Fiecare pasăre se întorcea la un loc cunoscut. Organizarea serviciului presupunea transportarea porumbeilor între localități înaintea zborurilor.
Cum găseau porumbeii drumul spre casă?
Capacitatea de orientare a porumbeilor a atras atenția cercetătorilor timp de mai multe decenii. Experimentele au arătat că păsările folosesc diferite informații din mediul înconjurător, însă modul în care le combină nu este pe deplin înțeles.
Unul dintre repere este Soarele. Porumbeii pot determina direcția de zbor în funcție de poziția soarelui pe cer, ținând cont de momentul zilei.
Cercetările indică și un rol al câmpului magnetic terestru. Păsările pot percepe informații magnetice care le ajută să se orienteze.
Mirosurile au, la rândul lor, un rol important. Experimentele sugerează că porumbeii învață caracteristicile mirosurilor din regiunea în care trăiesc și pot utiliza informațiile olfactive pentru a determina direcția spre casă.
În apropierea porumbarului, recunosc și elemente ale peisajului, precum râuri, drumuri, clădiri sau alte repere. Cercetările realizate cu dispozitive GPS au arătat că păsările antrenate pot urma trasee familiare, chiar dacă nu sunt întotdeauna cele mai scurte.
Mesajele erau scrise pe bucăți mici de hârtie, rulate și introduse în recipiente ușoare, fixate de regulă pe unul dintre picioarele păsării.
La sosire, persoana care îngrijea porumbarul recupera mesajul și îl preda destinatarului.
Un porumbel antrenat putea zbura cu aproximativ 60–80 de kilometri pe oră, în funcție de vreme, distanță și pregătire. Unele exemplare reușeau să parcurgă câteva sute de kilometri într-o singură zi.
Furtunile, ceața, păsările răpitoare sau oboseala puteau întârzia sosirea corespondenței. Uneori, pentru a crește șansele ca informația să ajungă la destinație, expeditorii trimiteau mai multe copii ale mesajului prin păsări diferite.
Cum a folosit Reuters porumbeii călători pentru transmiterea știrilor?
În 1850, Paul Julius Reuter, viitorul fondator al agenției internaționale de presă Reuters, a organizat un serviciu de transmitere a informațiilor bursiere între Bruxelles și Aachen, oraș aflat atunci în Prusia.
Rețeaua europeană de telegraf era încă în dezvoltare. Între cele două localități exista o porțiune de aproximativ 120 de kilometri fără legătură telegrafică, ceea ce întârzia circulația informațiilor financiare.
Reuter a folosit porumbei călători pentru a transporta cotațiile bursiere între capetele liniilor de telegraf. Păsările parcurgeau distanța în aproximativ două ore, mai repede decât trenurile disponibile la vremea respectivă.
Informațiile puteau fi apoi transmise mai departe prin telegraf, ajungând la comercianți și investitori înaintea celor expediate prin mijloacele obișnuite de transport.
Serviciul a ajuns să folosească peste 200 de porumbei, dar a funcționat numai aproximativ un an. În 1851, extinderea liniilor telegrafice a făcut inutil transportul mesajelor prin păsări pe traseul respectiv.
Tot în 1851, Reuter s-a mutat la Londra, unde a înființat agenția de presă care îi poartă numele.
Porumbeii călători au fost folosiți și în cele două războaie mondiale
Telegraful și telefonul au redus treptat utilizarea porumbeilor pentru corespondență, dar armatele au continuat să îi folosească, mai ales atunci când liniile de comunicație erau distruse sau nu puteau fi utilizate.
În octombrie 1918, în timpul Primului Război Mondial, câteva sute de militari americani din Divizia 77 au rămas încercuiți de trupele germane în pădurea Argonne din Franța. Grupul, cunoscut ulterior sub numele de „Batalionul pierdut”, avea provizii limitate și nu reușea să comunice cu restul armatei. Situația s-a agravat când soldații au început să fie bombardați chiar de propria artilerie, care nu le cunoștea poziția exactă.
Potrivit relatărilor istorice, la 4 octombrie, comandantul Charles Whittlesey a trimis un mesaj prin intermediul porumbelului Cher Ami, cerând oprirea bombardamentului. Pasărea a ajuns la porumbar după aproximativ o oră, deși a fost lovită de un glonț sau de un fragment de obuz. Avea o rană gravă la piept, iar piciorul drept era aproape smuls. Recipientul cu mesajul a rămas prins de tendoanele piciorului rănit.
Informațiile transmise au ajutat la identificarea poziției militarilor americani, care au fost salvați la 7 octombrie. Din cei aproximativ 600 de soldați încercuiți, 194 au supraviețuit.
Cher Ami a primit îngrijiri medicale și a supraviețuit rănilor inițiale, dar și-a pierdut piciorul drept. A fost decorat de Franța cu distincția Croix de Guerre și transportat în Statele Unite după încheierea războiului. A murit la 13 iunie 1919, din cauza rănilor suferite pe front. Corpul său a fost conservat și se află astăzi în colecția Muzeului Național de Istorie Americană, din cadrul Smithsonian Institution.
În cel de-al Doilea Război Mondial, serviciile britanice de informații au organizat operațiunea secretă „Columba”. Între 1941 și 1944, aproximativ 16.000 de porumbei au fost trimiși în teritoriile europene ocupate de Germania.
Păsările erau lansate în containere prevăzute cu parașute, alături de hârtie și instrucțiuni pentru persoanele care le găseau. Localnicii puteau scrie informații despre mișcările trupelor germane, instalațiile militare și alte activități ale forțelor de ocupație.
După eliberare, porumbeii se întorceau la adăposturile lor din Marea Britanie, unde mesajele erau preluate de serviciile de informații.