Cercetătorii au creat și au ars controlat suluri moderne de papirus pentru a testa o metodă care ar putea ajuta la citirea unor texte vechi de aproape 2.000 de ani, carbonizate în timpul erupției Vezuviului din anul 79.
Experimentul urmărește papirusurile descoperite la Herculaneum, oraș roman distrus împreună cu Pompei de erupția vulcanului. Căldura extremă a carbonizat sulurile, transformându-le în obiecte negre și foarte fragile. Desfacerea lor fizică poate provoca distrugerea definitivă a textelor.
Noua metodă a fost prezentată într-un studiu publicat la 16 septembrie în revista PLOS One.
Cercetătorii și-au fabricat propriile suluri
Echipa a folosit papirus modern din Egipt, instrumente de scris din trestie și cerneală asemănătoare celei utilizate în Antichitate. În unele variante de cerneală au fost introduse cantități diferite de plumb.
Papirusurile au fost scrise, rulate și introduse într-un cuptor la temperatură ridicată, într-un recipient cu foarte puțin oxigen. Procesul le-a carbonizat fără să le distrugă complet, imitând într-o formă controlată ceea ce s-a întâmplat cu sulurile de la Herculaneum în timpul erupției Vezuviului.
Cercetătorii știau exact ce texte au scris pe papirusurile experimentale. Prin urmare, au putut verifica dacă metodele de scanare reușesc să găsească literele ascunse în interiorul sulurilor arse.
De ce este atât de greu să fie văzută cerneala
Una dintre problemele papirusurilor de la Herculaneum este faptul că atât suportul, cât și cerneala folosită pentru multe dintre texte conțin în principal carbon.
După carbonizare, diferența dintre cerneală și suprafața papirusului devine foarte greu de observat chiar și cu ajutorul razelor X.
Cercetătorii au testat însă o altă posibilitate: detectarea plumbului din cerneală. Plumbul este mult mai ușor de diferențiat de papirus prin anumite tipuri de scanare cu raze X.
Nu toate sulurile antice conțin cerneală cu plumb. Metoda ar putea fi folosită mai întâi pentru a identifica papirusurile în care elementul este prezent și care au, prin urmare, șanse mai mari să poată fi citite prin scanare.
Sulurile experimentale au fost scanate prin tomografie cu raze X, o tehnică prin care interiorul unui obiect poate fi reconstruit în trei dimensiuni fără ca obiectul să fie tăiat sau desfăcut.
Calculatorul a împărțit practic sulul scanat în mii de imagini foarte subțiri. Un program special a identificat straturile de papirus și le-a „desfăcut” digital, astfel încât suprafața pe care se află textul să poată fi văzută pe ecran.
Cercetătorii au reușit astfel să identifice și să citească textul scris cu cerneală care conținea plumb, deși sulul carbonizat a rămas închis.
O bibliotecă păstrată de erupția Vezuviului
Papirusurile au fost găsite în secolul al XVIII-lea într-o clădire cunoscută astăzi drept Vila Papirusurilor din Herculaneum. Au fost recuperate aproximativ 1.800 de fragmente, provenite probabil din aproximativ 800 de volume.
Căldura produsă de erupția Vezuviului le-a carbonizat, iar materialul vulcanic care a acoperit orașul le-a izolat ulterior de mediul exterior. În mod paradoxal, procesul care le-a făcut aproape imposibil de citit a contribuit și la păstrarea lor timp de aproape două milenii.
Primele încercări de desfacere fizică a sulurilor au provocat pierderi importante, deoarece papirusul carbonizat se rupe foarte ușor. Cercetătorii folosesc în prezent scanări cu raze X, programe de reconstrucție tridimensională și inteligență artificială pentru a recupera textele fără atingerea straturilor fragile.
În iunie 2026, o altă echipă implicată în proiectul Vesuvius Challenge a anunțat citirea integrală, prin „desfacere” digitală, a unui papirus de la Herculaneum care a rămas fizic închis.
Noua metodă bazată pe papirusuri experimentale oferă cercetătorilor și materiale de testare pentru îmbunătățirea programelor care trebuie să recunoască literele ascunse în interiorul sulurilor originale. Compoziția cernelii poate fi modificată în laborator, iar rezultatul cunoscut poate fi comparat apoi cu ceea ce detectează scanarea.