România a devenit stat membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) la 29 martie 2004. Aderarea a încheiat un proces de apropiere început după căderea regimului comunist și desfășurat pe parcursul a peste un deceniu, prin cooperare politică și militară, reformarea armatei și participarea la programele create de Alianță pentru statele care urmăreau integrarea euroatlantică.
România a intrat în NATO împreună cu Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Prin admiterea celor șapte țări, numărul statelor membre ale Alianței a crescut de la 19 la 26.
Apropierea de NATO după 1989
Primele relații instituționale s-au dezvoltat la începutul anilor 1990. La 20 decembrie 1991, România a participat la reuniunea inaugurală a Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic, alături de statele NATO și de mai multe țări din Europa Centrală și de Est. Organismul a fost creat pentru dialog și cooperare între Alianță și fostele state ale blocului comunist.
O nouă etapă a început în ianuarie 1994, când NATO a lansat programul Parteneriatul pentru Pace. România a fost primul stat care a semnat documentul-cadru al programului, la 26 ianuarie 1994. Cooperarea a inclus pregătire militară, exerciții comune și măsuri destinate creșterii capacității forțelor române de a acționa împreună cu cele ale statelor NATO.
În anii următori, România a participat și la operațiuni conduse de NATO în Balcani. În paralel, reforma forțelor armate și apropierea instituțiilor militare de standardele Alianței au devenit componente ale pregătirii pentru o posibilă aderare.
La Summitul NATO de la Madrid din iulie 1997, România nu s-a aflat printre statele invitate să înceapă negocierile de aderare. Alianța a ales atunci Cehia, Ungaria și Polonia, care au devenit membre în 1999.
Declarația adoptată la Madrid menționa însă în mod expres progresele înregistrate de România și Slovenia în domeniul democrației și al statului de drept și preciza că procesul de extindere urma să continue.
În aprilie 1999, la Summitul de la Washington, NATO a creat Membership Action Plan – Planul de Acțiune pentru Aderare (MAP). România s-a numărat printre cele nouă state participante.
MAP oferea statelor candidate un cadru anual de pregătire, care cuprindea aspecte politice și economice, probleme de apărare, resurse, securitate și chestiuni juridice. Participarea la program nu garanta aderarea, dar permitea evaluarea periodică a reformelor și oferea asistență pentru pregătirea viitorilor membri.
Invitația de la Praga
Decizia de invitare a României a venit la Summitul NATO de la Praga, din 21–22 noiembrie 2002. Șefii de stat și de guvern ai țărilor membre au hotărât să înceapă negocierile de aderare cu șapte state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.
Negocierile s-au desfășurat între sfârșitul anului 2002 și martie 2003. Ele au urmărit obligațiile politice, militare și juridice pe care viitorii membri trebuiau să și le asume, precum și reformele care urmau să continue înainte și după aderare.
La 26 martie 2003, reprezentanții celor 19 state membre NATO au semnat protocoalele de aderare pentru cele șapte țări invitate. Protocolul privind România prevedea că aceasta urma să devină parte la Tratatul Atlanticului de Nord în momentul depunerii instrumentului de aderare la Guvernul Statelor Unite, depozitarul tratatului.
A urmat ratificarea protocoalelor de către statele membre NATO.
Parlamentul României a aprobat aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord în ședința comună din 26 februarie 2004.
Legea nr. 22 din 1 martie 2004 prevedea într-un singur articol că „România aderă la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, cu modificările ulterioare”. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial la 3 martie 2004.
După încheierea procedurilor de ratificare în celelalte state ale Alianței, cele șapte țări au putut depune documentele prin care aderau oficial la tratat.
29 martie 2004
La 29 martie 2004, prim-miniștrii Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României, Slovaciei și Sloveniei au depus instrumentele de aderare la Washington. Documentele au fost primite de secretarul de stat american Colin Powell, în numele Statelor Unite.
România a fost reprezentată de prim-ministrul Adrian Năstase. Din momentul depunerii documentului, România a devenit parte la Tratatul Atlanticului de Nord și membru cu drepturi depline al NATO.
În aceeași zi, la Casa Albă a avut loc o ceremonie la care au participat liderii celor șapte noi state membre, președintele Statelor Unite, George W. Bush, și secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer.
La 2 aprilie 2004, aderarea a fost marcată și la sediul NATO din Bruxelles, unde au fost arborate drapelele celor șapte noi state membre.
Prin aderare, România a intrat în sistemul de apărare colectivă prevăzut de Tratatul Atlanticului de Nord. Articolul 5 al tratatului stabilește principiul potrivit căruia un atac armat împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor aliaților.
România a dobândit în același timp dreptul de a participa, în condiții de egalitate cu celelalte state membre, la consultările și deciziile Alianței și și-a asumat obligațiile politice și militare care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord.