Acta Diurna, expresie latină tradusă prin „faptele zilei”, sunt considerate de istoricii comunicării prima formă organizată de informare publică periodică. Publicațiile au apărut la Roma în anul 59 î.Hr., în timpul lui Iulius Cezar, când autoritățile au dispus consemnarea și afișarea zilnică a principalelor decizii și evenimente din viața cetății. Surse antice, precum Suetoniu, menționează că introducerea acestor însemnări a făcut parte din reformele politice ale epocii, menite să ofere o mai mare vizibilitate activității instituțiilor statului.
Textele erau redactate de funcționari și expuse în locuri frecventate, mai ales în Forum, unde puteau fi citite de cetățeni. Informațiile erau scrise pe tăblițe acoperite cu un strat alb sau pe plăci de piatră ori metal, iar după perioada de afișare erau păstrate în arhivele statului. Prin ritmul regulat al apariției și prin caracterul public al conținutului, Acta Diurna reprezintă o etapă timpurie în evoluția presei.
Conținutul era variat și reflecta viața politică, juridică și socială a Romei. Documentele includeau hotărâri ale magistraților, procese, edicte, execuții, numiri în funcții, dar și informații despre nașteri, căsătorii, decese, jocuri publice sau evenimente neobișnuite. Caracterul informativ, orientat spre actualitate, apropie textele în cauză de funcțiile îndeplinite de ziarele din epocile ulterioare.
În perioada imperială, Acta Diurna au continuat să fie redactate, însă sub controlul strict al autorităților. Funcția lor a devenit treptat una oficială, apropiată de buletinele administrative, fiind folosite pentru transmiterea deciziilor imperiale și a informațiilor considerate utile pentru populație. Publicația a rămas în uz timp de mai multe secole, fiind menționată în surse până în secolul al III-lea d.Hr.
În istoria presei, Acta Diurna ocupă locul unei forme timpurii de comunicare publică organizată, apărută într-un context politic și administrativ bine definit. Deși nu erau tipărite și nu aveau autonomie editorială, ritmul regulat al publicării și accesul public la informație le transformă într-un precursor al ziarelor, anticipând ideea de informare periodică a societății.