Arheologii au identificat în Alaska urmele unui posibil adăpost construit în urmă cu aproximativ 13.800 de ani, care ar putea fi cea mai veche locuință cunoscută din America de Nord. Săpăturile au scos la iveală o vatră, urmele unui stâlp de lemn, unelte din piatră și os, precum și numeroase resturi de animale. Descoperirea a fost prezentată într-un studiu publicat la 14 octombrie în revista științifică Science Advances.
Vestigiile provin din situl arheologic Shég’ Xdaltth’í’, aflat la aproximativ 55 de kilometri sud-est de orașul Fairbanks, pe o înălțime deasupra râului Tanana. Numele sitului provine dintr-o limbă indigenă athabaskană și înseamnă „Au fost acolo”.
În timpul săpăturilor, arheologii au găsit o vatră, o groapă de mici dimensiuni și urma lăsată în pământ de un stâlp de lemn. Dispunerea lor sugerează că oamenii au ridicat aici un adăpost simplu, probabil asemănător unui cort sau unei colibe.
Autorii studiului consideră că ar putea fi cea mai veche dovadă a existenței unei locuințe în America de Nord.
În apropiere a fost găsită și o groapă folosită probabil pentru gătit, în care se aflau cărbune și oase de animale. Oamenii puteau pregăti astfel cantități mari de carne, prin încălzire lentă, fără să fie nevoiți să întrețină permanent un foc puternic.
Printre obiectele recuperate se numără unelte din piatră, fragmente de ace confecționate din oase de păsări și un pandantiv din corn de animal. Cele opt fragmente de ace se numără printre cele mai vechi descoperite pe continentul american.
Kelly Graf, profesoară de antropologie la Universitatea din Kansas și coordonatoarea cercetărilor, a declarat pentru Live Science că echipa se aștepta să găsească în principal unelte de vânătoare și câteva vetre. În schimb, vestigiile arată că oamenii desfășurau aici mai multe activități, de la pregătirea hranei până la confecționarea obiectelor folosite în viața de zi cu zi.
În total, săpăturile au scos la iveală peste 80.000 de piese și fragmente arheologice, care oferă informații despre viața comunităților din Alaska spre sfârșitul ultimei ere glaciare.
Unelte asemănătoare celor folosite în Siberia
O parte dintre uneltele din piatră au formă de romb și sunt ascuțite pe ambele fețe. Obiecte asemănătoare au fost găsite și în nordul Siberiei, o posibilă dovadă a legăturilor dintre populațiile preistorice din Asia și America de Nord.
Arheologii au identificat inclusiv piese din obsidian, o rocă vulcanică din care se puteau obține muchii foarte ascuțite, potrivite pentru tăiere. Materialul provine dintr-o zonă aflată la câteva sute de kilometri spre nord-vest, ceea ce sugerează că oamenii se deplasau pe distanțe mari sau făceau schimburi cu alte comunități.
În urmă cu aproximativ 13.800 de ani, Siberia și Alaska erau legate prin Beringia, o întindere de uscat care unea Asia de America de Nord. Nivelul mărilor era atunci mult mai scăzut, iar oamenii și animalele puteau traversa regiunea.
Printre resturile descoperite se află și oase ale unor animale din familia lupilor. Caracteristicile unuia dintre exemplare au ridicat posibilitatea ca oamenii care foloseau tabăra să fi avut câini domesticiți, însă dovezile nu sunt suficiente pentru confirmarea ipotezei.
Alte oase indică faptul că locuitorii vânau bizoni, mamuți, cai sălbatici și caribu, reni întâlniți și astăzi în regiunile nordice ale Americii. În apropierea unei pietre folosite ca nicovală au fost găsite oase de bizon sparte, probabil pentru extragerea măduvei și a grăsimii.
Analiza straturilor de sol arată că oamenii au folosit locul în mai multe perioade, în urmă cu aproximativ 13.800, 13.000 și 12.700 de ani. Vestigiile indică reveniri succesive ale unor grupuri care vânau, pregăteau hrana și confecționau unelte. Nu există însă dovezi că așezarea a fost locuită permanent.