Arheologii italieni au descoperit în orașul antic Altino, din apropierea Veneției, vestigiile unei biserici construite în urmă cu aproximativ 1.600 de ani. Lăcașul de cult, care ar putea fi cel mai vechi identificat până acum în regiune, datează de la sfârșitul secolului al IV-lea sau din prima jumătate a secolului al V-lea. Descoperirea oferă noi informații despre istoria comunităților care au contribuit la formarea Veneției, potrivit unui anunț făcut joi, 15 octombrie, de Universitatea Ca’ Foscari.
Vestigiile au fost identificate în Parcul Arheologic Altino, în timpul săpăturilor desfășurate în septembrie și octombrie 2026. Biserica avea aproximativ 30 de metri lungime și 20 de metri lățime.
Edificiul avea un plan dreptunghiular, fără absidă, partea semicirculară întâlnită de obicei în zona altarului. Arhitectura prezintă asemănări cu cea a bisericilor creștine timpurii din regiunea Aquileia, unul dintre principalele centre religioase ale nordului Italiei în Antichitate.
La est de biserică au fost găsite fundațiile unei alte clădiri de mari dimensiuni, cu porticuri și mai multe încăperi. Specialiștii presupun că este vorba despre palatul episcopal, care servea drept reședință a episcopului și sediu administrativ al comunității creștine.
Judecând după dimensiunile fundațiilor, clădirea ar fi avut două etaje. Cercetătorii iau în calcul și posibilitatea ca la parter să fi existat morminte ale episcopilor sau ale altor persoane importante. În apropiere au fost găsite fragmente de mozaic din perioada Antichității târzii.
Un detaliu care a atras atenția specialiștilor este folosirea unor blocuri de piatră provenite din pavajul drumurilor romane. Pietrele de trahit, o rocă vulcanică utilizată frecvent la construirea străzilor, au fost refolosite la fundațiile complexului religios.
Existența unei biserici episcopale la Altino era cunoscută din izvoarele istorice, însă locul în care se afla nu a putut fi identificat până acum. Printre cele mai importante mărturii se numără scrisorile Sfântului Ieronim către Heliodor, primul episcop al orașului, și către nepotul acestuia, Nepoțian.
Într-o scrisoare din anul 396, Ieronim amintește altarul, pereții, pardoselile și obiectele folosite în timpul slujbelor religioase. Descrierea corespunde perioadei în care ar fi fost ridicată biserica.
Săpăturile au scos la iveală și o zonă de înmormântare amenajată în fața edificiului în secolele VI–VII. Mormintele erau construite din cărămizi, multe dintre ele fiind desfăcute ulterior pentru recuperarea materialelor. Printre obiectele găsite se află un mic recipient decorat cu o cruce.
Ce arată descoperirea despre originile Veneției
Altino a fost un important oraș roman din nord-estul Italiei, situat pe continent, în apropierea Lagunei Venețiene. În primele secole ale Evului Mediu, o parte a populației și a instituțiilor sale s-a mutat treptat pe insulele din lagună, inclusiv la Torcello. Procesul a contribuit la dezvoltarea așezărilor din care s-a format ulterior Veneția.
Multă vreme, istorici a pus această migrație pe seama invaziilor barbare, care i-ar fi determinat pe locuitorii orașelor romane să caute refugiu pe insule. Cercetările recente arată însă că mutarea s-a desfășurat pe parcursul mai multor generații și a fost influențată și de schimbările economice, demografice și de condițiile de mediu.
Vechea biserică a fost demontată treptat, până în prima jumătate a secolului al VII-lea, iar o parte dintre materialele recuperate au fost folosite la ridicarea unor clădiri în lagună.
O inscripție din anul 639, descoperită la Torcello, aduce indicii despre construirea unei noi biserici, confirmând existența unui important centru religios pe insulă în acea perioadă.
Diego Calaon, arheolog la Universitatea Ca’ Foscari și coordonator al săpăturilor, a explicat că vestigiile permit identificarea, cu un grad ridicat de certitudine, a bisericii episcopale și a reședinței episcopului menționate în documentele istorice.
Potrivit specialistului, trecerea de la Altino la Torcello și, ulterior, la Veneția nu trebuie privită ca o fugă bruscă a populației, ci ca o transformare treptată, în care comunitățile au luat decizii privind mutarea și organizarea noilor așezări.
Săpăturile sunt coordonate de Diego Calaon, de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, și Elisa Possenti, de la Universitatea din Trento, alături de arheologii Jacopo Paiano și Eleonora Delpozzo.
Echipa urmează să analizeze obiectele și rămășițele umane descoperite în zona funerară. Sunt prevăzute datări cu radiocarbon și noi cercetări pentru identificarea baptisteriului, clădirea destinată botezurilor, precum și a altor edificii care aparțineau complexului episcopal.