Un neanderthalian care a trăit în urmă cu aproximativ 75.000 de ani, pe teritoriul actualului stat Irak, ar fi murit după ce a fost străpuns cu o suliță de lemn. Cercetătorii au descoperit o perforație circulară într-unul dintre omoplații săi, care ar putea constitui una dintre cele mai vechi dovezi ale unui atac mortal cu o asemenea armă. Descoperirea este prezentată într-un studiu publicat joi, 15 octombrie, în revista științifică Scientific Reports.
Rămășițele au fost găsite în peștera Shanidar, din regiunea Kurdistanului irakian, unde arheologii au descoperit de-a lungul timpului mai multe schelete de neanderthalieni.
Din schelet s-au păstrat omoplatul stâng, câteva coaste, șapte dinți și cea mai mare parte a mâinii drepte. Oasele au fost descoperite sub un strat de aproximativ 7,5 metri de pământ și roci.
Pe omoplat, arheologii au observat o gaură circulară, cu diametrul de 1,5 centimetri. În jurul ei se aflau mici fracturi și fragmente osoase deplasate, semne că perforația a fost produsă printr-o lovitură puternică.
Echipa condusă de Emma Pomeroy, cercetătoare la Universitatea Cambridge, consideră că rana a fost provocată cel mai probabil de o suliță din lemn ascuțit. Vârfurile din piatră lasă, de regulă, perforații cu margini unghiulare, în timp ce o armă din lemn ar putea explica forma rotundă a găurii.
Poziția leziunii sugerează că sulița a pătruns din față, de sus în jos, și a străpuns corpul până la omoplat. Arma ar fi putut răni grav un plămân și vase importante de sânge, provocând moartea rapidă a neanderthalianului.
Cercetătorii cred că ar putea fi vorba despre un atac intenționat, însă nu exclud posibilitatea unui accident de vânătoare. Nu există nici dovezi care să arate cine a provocat rana. Una dintre ipoteze este că incidentul a avut loc în timpul unui conflict între neanderthalieni.
Interpretarea este privită cu rezerve de alți specialiști. Sofia Samper Carro, arheologă la Universitatea Națională Australiană, care nu a participat la studiu, a declarat pentru ABC News că forma perforației este neobișnuită, dar nu demonstrează că moartea a fost provocată de o suliță. Arma nu a fost găsită, ceea ce face dificilă stabilirea cauzei exacte a leziunii.
Analiza oaselor și a dinților a oferit informații și despre viața neanderthalianului. Cu cel puțin un an înainte de moarte, acesta a suferit o lovitură puternică în zona feței, care i-a despicat unul dintre dinții din față ai maxilarului inferior.
Depunerile de tartru de pe suprafața ruptă arată că a supraviețuit accidentării pentru o perioadă îndelungată. Cercetătorii consideră că rana i-a provocat dureri și dificultăți de alimentație, fiind posibil să fi avut nevoie de ajutorul celorlalți membri ai grupului.
Scheletul a fost descoperit alături de rămășițele altor patru neanderthalieni, într-un spațiu restrâns al peșterii. Corpurile au fost depuse în același loc la intervale de câțiva ani sau decenii, unele înainte ca rămășițele celor îngropați anterior să se descompună complet.
Shanidar A se afla sub celelalte schelete și ar putea fi primul individ depus în acel loc. Cercetătorii consideră că folosirea repetată a aceluiași spațiu pentru morți ar putea indica existența unor practici funerare.
Peștera Shanidar este cercetată din anii 1950 și a oferit numeroase informații despre viața neanderthalienilor. Descoperirile anterioare au arătat că unii indivizi au supraviețuit mult timp în ciuda unor afecțiuni sau răni grave, ceea ce sugerează că primeau îngrijire din partea comunității.