Poetul creștin Traian Dorz, una dintre figurile importante ale mișcării religioase „Oastea Domnului”, a avut o legătură puternică și cu zona Călanului, unde s-a stabilit în anii grei ai regimului comunist și de unde a fost din nou arestat de Securitate.
Traian Dorz s-a născut la 25 decembrie 1914, în satul Livada Beiușului, comuna Mizieș, județul Bihor, într-o familie de țărani săraci, fiind fiul lui Constantin și al Mariei Dorz. După terminarea celor șapte clase primare, a primit ca premiu cartea „Corabia lui Noe”, scrisă de preotul Iosif Trifa, fondatorul mișcării „Oastea Domnului”.
Volumul i-a schimbat viața. În memoriile sale, Traian Dorz mărturisea că, la 8 iunie 1930, când a intrat în Oastea Domnului, aceea era singura sa carte religioasă și tocmai ea l-a apropiat definitiv de credință.
În anul 1934 s-a alăturat echipei lui Iosif Trifa și a devenit redactor la publicațiile mișcării: „Oastea Domnului”, „Isus Biruitorul”, „Ecoul”, „Glasul Dreptății” și „Ostașul Domnului”. A colaborat ulterior și la „Ogorul Domnului”, „Viața Creștină”, „Misionarul Vieții Creștine” și „Familia Creștină”.
După scoaterea în afara legii a Oastei Domnului de către regimul comunist, Traian Dorz a continuat activitatea religioasă și misionară. Împreună cu Gheorghe Muntean și Ioan Opriș, a desfășurat acțiuni de evanghelizare în numeroase localități din Ardeal.
„În Batiz, în părțile Hațegului, Simeria și jur, în Orăștie, în Șibot, în Călan și în toate comunele din împrejurimile acestora, până spre Caransebeș, spre Arad sau Alba Iulia, adunările cresc pline de putere și de rod sfânt”, mărturisea poetul.
După anii de detenție și domiciliu obligatoriu în Bărăgan, Traian Dorz s-a stabilit în Călanul Mic, aproape de comunitatea Oastei Domnului din Batiz.
Dorinta ca el să ajungă în zonă a aparținut lui Popa Petru, fost deținut politic la rândul său.
Traian Dorz nota: „Mă mutasem de curând la Călanul Mic, lângă Hunedoara și eram angajat de o lună la un depozit de materiale unde lucram 24 de ore, iar alte 24 eram liber”.
Mutarea nu a fost lipsită de probleme. Casa cumpărată necesita plata unei sume importante, iar banii întârziau să ajungă din vânzarea vechii locuințe din Sânicoară. A fost nevoit să se împrumute pentru a achita prima rată.
Arestat din halta Călanul Mic
La 13 martie 1959, Traian Dorz a fost arestat din nou. Securitatea i-a confiscat inclusiv banii împrumutați pentru plata casei din Călanul Mic.
El scria mai târziu: „Această sumă mi-a fost și confiscată în întregime de Securitate încă la arestarea mea de atunci fără să mi-o mai fi înapoiat niciodată”.
După arestare, a aflat prin fiul său Viorel că nu mai deținea nici casa din Sânicoară și nici locuința cumpărată la Călanu Mic.
Poetul a fost așteptat de oamenii Securității chiar din halta Călan-Băi, fiind urmărit și escortat până acasă, unde a avut loc o percheziție.
Prin sentința nr. 510 din 19 noiembrie 1959, Tribunalul Militar Cluj l-a condamnat la 16 ani de închisoare. Motivarea vorbea despre activitatea sa în cadrul Oastei Domnului și colaborarea la publicațiile religioase, fiind acuzat de propagandă ostilă regimului.
În total, Traian Dorz a petrecut aproape 18 ani în detenție și colonii de muncă, fără să renunțe la convingerile sale religioase.
A inițiat în repetate rânduri demersuri pentru legalizarea mișcării Oastea Domnului, fără succes.
O parte importantă a operei sale poetice a fost tipărită în afara țării, iar după 1990 multe manuscrise au fost publicate la Sibiu și Simeria, la edituri precum „Oastea Domnului” și „Traian Dorz”.
Traian Dorz a murit la 20 iunie 1989, în localitatea natală.