Analiza ADN-ului unui copil înmormântat în urmă cu aproximativ 1.600 de ani în sudul statului Peru a identificat o anomalie cromozomială asociată unei malformații congenitale extrem de rare. Copilul, o fetiță care a trăit în perioada civilizației Nazca, avea o singură cavitate oculară, situată în mijlocul feței. Studiul, publicat la 9 noiembrie 2026 în revista științifică „Proceedings of the National Academy of Sciences” (PNAS), reprezintă unul dintre rarele cazuri în care cercetătorii au putut stabili cauza genetică a unei malformații observate pe rămășițe umane antice.
Scheletul a fost descoperit în situl arheologic Jauranga, din valea Palpa, o regiune cunoscută pentru geoglifele realizate de civilizația Nazca. Mormântul aparține perioadei cuprinse între anii 325 și 440 d.Hr. și conținea rămășițele a două fetițe, depuse una deasupra celeilalte într-un vas ceramic.
Una dintre ele prezenta modificări neobișnuite ale craniului. Oasele feței nu s-au dezvoltat normal, iar în locul celor două orbite exista o singură cavitate oculară centrală. Cercetătorii au identificat și absența oaselor nazale, precum și malformații ale maxilarului, omoplaților și vertebrelor.
Caracteristicile corespund unei afecțiuni congenitale numite ciclopie, care apare atunci când partea anterioară a creierului nu se separă corespunzător în timpul dezvoltării embrionare. Malformația afectează aproximativ unul din 100.000 de nou-născuți și, în majoritatea cazurilor, provoacă moartea înainte sau la scurt timp după naștere.
Analizele genetice au arătat că fetița avea trei copii ale cromozomului 13, în loc de două. Anomalia, cunoscută sub numele de trisomia 13 sau sindromul Patau, poate provoca malformații grave ale creierului, inimii și altor organe. Ciclopia este una dintre manifestările sale cele mai severe, deși apare numai la o mică parte dintre copiii diagnosticați cu sindromul Patau.
Studiul a fost coordonat de Elsa Tomasto-Cagigao, cercetătoare la Pontificia Universidad Católica del Perú, în colaborare cu specialiști de la Universitatea California din Santa Cruz și alte instituții.
Examinarea dinților sugerează că fetița ar fi putut supraviețui între două și patru luni după naștere. Totuși, Lars Fehren-Schmitz, unul dintre autorii cercetării, a precizat că durata exactă a vieții sale nu poate fi stabilită cu certitudine.
Ce dezvăluie mormântul despre civilizația Nazca
Un alt aspect cercetat a fost modul în care copilul a fost înmormântat. Rămășițele sale se aflau în partea inferioară a vasului ceramic, iar deasupra era depus scheletul unei alte fetițe, care nu prezenta malformații osoase.
Analiza ADN-ului a arătat că cele două nu aveau aceeași mamă. Cercetătorii consideră că au fost înmormântate în cadrul aceleiași ceremonii, însă nu au putut stabili de ce au fost așezate împreună.
În civilizația Nazca, înmormântarea copiilor în vase ceramice era un obicei răspândit. Aproximativ un sfert dintre mormintele documentate în regiunea Palpa sunt de tipul respectiv, fiind folosite în special pentru copiii cu vârste sub șase ani.
Mormântul nu conținea obiecte funerare neobișnuite, iar amplasarea lui într-un cimitir obișnuit sugerează că fetița cu malformații nu a fost exclusă din practicile funerare ale comunității. Cercetătorii atrag însă atenția că descoperirea nu permite stabilirea modului în care copilul a fost îngrijit în timpul vieții.
Bioarheologul Siân Halcrow, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Live Science că nu cunoaște un alt exemplu arheologic al ciclopiei, deși afecțiunea este documentată în colecții anatomice istorice și moderne.
Descoperirea oferă cercetătorilor posibilitatea de a studia o afecțiune congenitală rară la o persoană care a trăit cu mai bine de un mileniu și jumătate în urmă, folosind atât modificările observate pe oase, cât și informațiile genetice păstrate în acestea.