Chupacabra este una dintre cele mai cunoscute creaturi ale folclorului contemporan. Legenda, în forma cunoscută astăzi, s-a răspândit din Puerto Rico în 1995, după apariția unor relatări despre animale domestice găsite moarte în condiții considerate neobișnuite. În numai câteva luni, povestea unui prădător necunoscut care ar fi atacat capre, oi și păsări a ajuns în presa internațională, iar presupuse apariții au început să fie semnalate în America Latină și în Statele Unite.
Ce este Chupacabra și de unde vine numele
Numele provine din spaniolă, de la „chupar” – a suge – și „cabra” – capră, sensul literal fiind aproximativ „sugătorul de capre”. Termenul a început să fie folosit pe scară largă în Puerto Rico în 1995 și este atribuit de obicei prezentatorului și umoristului portorican Silverio Pérez, care l-a popularizat în presa locală.
Numele trimite la principala caracteristică atribuită creaturii: Chupacabra nu ar fi ucis animalele doar pentru hrană, ci le-ar fi consumat sângele.
Primele descrieri devenite celebre vorbeau despre o ființă de aproximativ un metru înălțime, care mergea pe două picioare, avea ochi mari, piele cenușie și formațiuni asemănătoare unor țepi de-a lungul spatelui. În relatări au apărut și colți, gheare sau capacitatea de a face salturi neobișnuit de mari.
Ani mai târziu, în Statele Unite, numele Chupacabra a început să fie asociat cu animale cu un aspect complet diferit: patrupede asemănătoare unor coioți sau câini foarte slabi, aproape lipsite de păr.
Înainte de Chupacabra: „Vampirul din Moca”
Povești despre animale ucise în condiții misterioase circulau în Puerto Rico și înainte de 1995. În 1975, mai multe animale au fost găsite moarte în apropierea orașului Moca, iar presa și localnicii au început să vorbească despre „El Vampiro de Moca” – „Vampirul din Moca”.
Presupusa creatură ar fi atacat animale domestice și le-ar fi consumat sângele. Episodul este considerat astăzi un precursor al legendei Chupacabrei, însă la vremea respectivă numele Chupacabra nu era folosit. Denumirea și imaginea creaturii cunoscute în prezent s-au impus două decenii mai târziu.
În primăvara anului 1995, în Puerto Rico au fost găsite din nou animale domestice moarte în împrejurări considerate neobișnuite. Unele prezentau răni mici în zona gâtului sau a pieptului, iar proprietarii afirmau că trupurile păreau lipsite de sânge.
Odată cu înmulțirea relatărilor, cazuri diferite au început să fie puse pe seama aceleiași creaturi necunoscute.
Madelyne Tolentino și imaginea clasică a Chupacabrei
Una dintre mărturiile care au influențat cel mai mult imaginea Chupacabrei i-a aparținut lui Madelyne Tolentino, o locuitoare din Canóvanas, Puerto Rico.
În 1995, Tolentino a declarat că a văzut o creatură de aproximativ 1,20 metri înălțime, care mergea pe două picioare. A descris-o ca având ochi mari și întunecați, brațe subțiri, câte trei degete și formațiuni asemănătoare unor țepi sau pene pe spate.
Relatarea a fost preluată de televiziuni și ziare, iar imaginea unei ființe cenușii, bipede și cu țepi pe spate a devenit reprezentarea clasică a Chupacabrei.
Benjamin Radford, cercetător american cunoscut pentru investigarea relatărilor despre fenomene paranormale și creaturi misterioase, a studiat timp de aproximativ cinci ani originile legendei. Cercetarea sa, bazată pe interviuri, deplasări în teren și analiza cazurilor în care existau probe fizice, a fost publicată în 2011 în volumul „Tracking the Chupacabra: The Vampire Beast in Fact, Fiction, and Folklore”.
Radford a remarcat asemănări între descrierea oferită de Tolentino și Sil, creatura extraterestră din filmul SF „Species”, lansat în 1995. Tolentino a văzut filmul înainte de presupusa întâlnire și a recunoscut ulterior asemănarea dintre cele două înfățișări. Radford a considerat că filmul ar fi putut influența descrierea, fără ca ipoteza să explice automat toate relatările apărute ulterior.
Canóvanas, oraș din nord-estul Puerto Rico, a devenit unul dintre principalele locuri asociate cu fenomenul. În 1995, locuitorii au raportat presupuse apariții ale creaturii și moartea unor animale domestice.
Primarul José Ramón „Chemo” Soto a organizat chiar acțiuni de căutare. În octombrie 1995, la una dintre expediții au participat localnici și polițiști. Evenimentul a atras presa, iar povestea Chupacabrei a început să fie urmărită și în afara insulei.
În anii următori, presupuse apariții au fost semnalate în Republica Dominicană, Mexic și în numeroase țări din America Centrală și de Sud, printre care Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Honduras, Nicaragua, Panama și Peru.
În Statele Unite, legenda a prins rădăcini mai ales în Texas. Acolo însă, presupusa Chupacabra nu mai semăna cu ființa bipedă descrisă în Puerto Rico, ci cu un canid lipsit aproape complet de păr.
Cazurile din Texas
Începând din anii 2000, în Texas au apărut mai multe fotografii și cadavre ale unor animale despre care s-a afirmat că ar putea fi Chupacabra. Aveau un aspect neobișnuit: erau foarte slabe, aproape lipsite de păr, cu pielea cenușie, botul alungit și dinții bine vizibili.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri s-a produs în 2007, în apropiere de Cuero. Phylis Canion a găsit cadavrul unui asemenea animal și a păstrat capul pentru investigații.
O probă de țesut a fost analizată de cercetători de la Texas State University. Testele ADN au arătat că animalul aparținea speciei Canis latrans, adică era un coiot.
Și alte animale prezentate drept posibile exemplare de Chupacabra s-au dovedit, după examinare, coioți, câini, ratoni sau alte mamifere cunoscute. Texas A&M Veterinary Medical Diagnostic Laboratory a relatat, de pildă, cazul unui animal adus pentru examinare ca posibilă Chupacabra, dar identificat drept un coiot afectat de râie.
Multe dintre animalele prezentate în Statele Unite drept Chupacabra erau coioți afectați de râie sarcoptică. Boala este provocată de acarianul Sarcoptes scabiei și poate duce la inflamații ale pielii, cruste, mâncărimi puternice și pierderea unei mari părți din blană.
În cazurile severe, un coiot poate deveni foarte slab și aproape complet lipsit de păr. Pielea rămâne expusă, capătă uneori o nuanță cenușie, iar animalul ajunge să arate foarte diferit de un exemplar sănătos. Firele de păr rămase de-a lungul spatelui pot crea impresia unei creste.
Râia poate afecta și comportamentul. Un coiot slăbit vânează mai greu animale sălbatice rapide și se poate apropia de gospodării, unde găinile, iepurii sau alte animale domestice sunt mai ușor de capturat. Aspectul neobișnuit și apropierea de zonele locuite au contribuit astfel la identificarea unor asemenea coioți cu misterioasa Chupacabra.
Ce au arătat examinările și analizele
Una dintre cele mai cunoscute afirmații din legenda Chupacabrei este că animalele atacate ar fi fost găsite fără sânge. În cazurile examinate însă de specialiști, sângele era încă prezent în corp, iar rănile de la nivelul gâtului puteau fi provocate de prădători obișnuiți, precum câinii sau coioții.
Nici analizele genetice nu au identificat o specie necunoscută. Animalele pentru care au existat probe biologice s-au dovedit a fi specii cunoscute, în special coioți sau alte canide. Exemplarul găsit în 2007 lângă Cuero, Texas, a fost identificat prin ADN drept coiot.
Pentru creatura bipedă descrisă în Puerto Rico în 1995 nu există un exemplar capturat și examinat zoologic, astfel că relatările din perioada respectivă au rămas la nivelul mărturiilor și al cazurilor atribuite presupusei creaturi.
Legenda Chupacabrei s-a format într-o perioadă în care televiziunea și presa puteau transmite rapid o poveste din Puerto Rico către milioane de oameni. Ulterior, internetul a accelerat și mai mult răspândirea relatărilor.
În jurul creaturii au apărut și numeroase teorii: experiment genetic scăpat de sub control, animal creat într-un laborator secret, specie necunoscută sau ființă extraterestră.
Povestea a intrat rapid și în cultura populară. Chupacabra a apărut în filme, seriale de televiziune, jocuri, literatură și producții dedicate fenomenelor paranormale.