Microsoft a apărut în 1975, când Bill Gates și Paul Allen au început să dezvolte software pentru microcalculatoare. Punctul de plecare a fost Altair 8800, prezentat pe coperta revistei „Popular Electronics”. Cei doi au realizat pentru calculator o versiune a limbajului BASIC, cunoscută drept Altair BASIC.
Într-o scrisoare din 29 iulie 1975, Gates a folosit forma „Micro-soft”, creată din asocierea cuvintelor „microcomputer” și „software”. În același an, Gates și Allen au semnat cu MITS, producătorul Altair 8800, un acord pentru distribuirea programului. Microsoft s-a orientat de la început spre dezvoltarea de software destinat calculatoarelor produse de alte companii.
De la BASIC la MS-DOS
La sfârșitul anilor 1970, Microsoft oferea versiuni BASIC pentru mai multe tipuri de microcalculatoare. Situația s-a schimbat în 1980, când IBM pregătea un calculator personal și avea nevoie de limbaje de programare și de un sistem de operare.
Microsoft nu dispunea atunci de un sistem propriu potrivit procesorului Intel 8088 ales de IBM. Compania a apelat la Seattle Computer Products, unde Tim Paterson dezvoltase QDOS, redenumit ulterior 86-DOS. Microsoft a obținut inițial dreptul de utilizare a programului, apoi a cumpărat drepturile asupra lui.
IBM PC 5150 a fost prezentat la 12 august 1981. Sistemul de operare furnizat de Microsoft a fost distribuit de IBM sub numele PC DOS, în timp ce Microsoft putea oferi versiuni proprii altor producători sub denumirea MS-DOS.
IBM a folosit pentru PC numeroase componente disponibile pe piață și a publicat informații tehnice despre calculator. În anii următori au apărut producători care realizau sisteme compatibile IBM PC. Pentru multe dintre ele, MS-DOS a devenit sistemul de operare utilizat în mod obișnuit.
Dezvoltatorii de programe puteau scrie aplicații pentru o familie tot mai numeroasă de calculatoare compatibile, iar producătorii de componente urmăreau la rândul lor funcționarea cu PC-urile bazate pe această arhitectură. Microsoft a trecut astfel de la limbaje de programare la o piață în care sistemele de operare aveau o pondere tot mai mare.
Apariția Windows
Prima versiune Microsoft Windows a fost lansată la 20 noiembrie 1985. Programul funcționa peste MS-DOS și oferea o interfață grafică bazată pe ferestre, meniuri și utilizarea mouse-ului.
Primele versiuni Windows nu au înlocuit imediat lucrul direct în DOS. Răspândirea sistemului a crescut în anii 1990, odată cu dezvoltarea pieței calculatoarelor personale și cu apariția unor versiuni mai ușor de folosit.
Windows 95 a fost lansat la 24 august 1995. Sistemul a introdus butonul Start și bara de activități în forma asociată timp de mulți ani cu Windows și oferea suport pentru nume lungi de fișiere. Plug and Play urmărea să simplifice detectarea și configurarea componentelor hardware.
Windows 95 combina elemente ale vechii familii MS-DOS cu o interfață grafică mai unitară și cu suport mai larg pentru aplicații pe 32 de biți. Microsoft a anunțat vânzarea a șapte milioane de exemplare în primele cinci săptămâni de la lansare.
Răspândirea Windows a făcut ca numeroși dezvoltatori să proiecteze programe pentru API-urile Microsoft, iar producătorii de componente să furnizeze drivere compatibile cu sistemul de operare. Compatibilitatea cu Windows a devenit, în practică, una dintre cerințele obișnuite pe piața PC-urilor.
Internet Explorer și competiția dintre browsere
World Wide Web-ul a început să se extindă rapid în prima jumătate a anilor 1990. Netscape Navigator, lansat în 1994, s-a numărat printre browserele care au contribuit la răspândirea navigării grafice.
Microsoft a lansat Internet Explorer în 1995. Prima versiune folosea tehnologie Spyglass, provenită din dezvoltările realizate pornind de la NCSA Mosaic.
În anii următori, Microsoft și Netscape au introdus într-un ritm rapid funcții noi pentru paginile web. Unele funcționau numai într-un anumit browser sau erau interpretate diferit de programele concurente. Au apărut astfel pagini realizate special pentru Internet Explorer sau Netscape Navigator.
Diferențele au creat probleme dezvoltatorilor, care trebuiau uneori să adapteze același site pentru mai multe browsere. World Wide Web Consortium, fondat în 1994 sub conducerea lui Tim Berners-Lee, a lucrat la specificații comune pentru HTML, CSS, Document Object Model și alte tehnologii folosite pe web.
În aceeași perioadă, Internet Explorer a devenit tot mai strâns legat de Windows. Modul în care Microsoft a distribuit browserul împreună cu sistemul de operare a intrat în atenția autorităților americane.
Procesul antitrust intentat companiei în Statele Unite a analizat, printre altele, relația dintre Windows și Internet Explorer, acordurile cu producătorii de calculatoare și practicile folosite pe piața browserelor. Instanțele americane au stabilit că Microsoft a încălcat legislația antitrust prin unele dintre măsurile folosite pentru menținerea poziției sale pe piața sistemelor de operare pentru PC-uri compatibile Intel.
.NET și C#
La sfârșitul anilor 1990, Microsoft a început dezvoltarea unei noi familii de tehnologii pentru programare. Proiectul a dus la apariția .NET și a limbajului C#.
C# a fost conceput în cadrul Microsoft de o echipă condusă de Anders Hejlsberg. Specificația limbajului a fost publicată ulterior de Ecma International sub numărul ECMA-334. Documentul descrie sintaxa, tipurile de date și regulile după care sunt interpretate programele C#.
O altă componentă, Common Language Infrastructure, a devenit ECMA-335. CLI descrie mediul de execuție, sistemul de tipuri, metadatele și alte elemente necesare pentru rularea programelor scrise în diferite limbaje.
C# și CLI au ajuns ulterior și în familia de standarde ISO/IEC. Publicarea specificațiilor a permis realizarea unor implementări în afara produselor comerciale Microsoft. Proiecte precum Mono au folosit documentația disponibilă pentru a crea medii compatibile pe alte sisteme de operare.
Office Open XML și formatele documentelor
Microsoft Word, Excel și PowerPoint au folosit timp de mulți ani formate binare proprii. Odată cu Office 2007, Microsoft a trecut implicit la formatele bazate pe Office Open XML, recunoscute prin extensii precum .docx, .xlsx și .pptx.
Fișierele sunt alcătuite din mai multe documente XML și alte resurse reunite într-un pachet comprimat. Separarea conținutului, formatării și metadatelor permite programelor să identifice și să prelucreze diferitele componente ale unui document.
Office Open XML a fost publicat mai întâi prin Ecma International, apoi a ajuns la International Organization for Standardization și International Electrotechnical Commission. Formatul a primit denumirea ISO/IEC 29500.
Procesul de adoptare a generat dispute între companii, specialiști și organizații care susțineau soluții diferite pentru documentele digitale. Una dintre temele dezbătute a fost existența OpenDocument Format, deja standardizat ca ISO/IEC 26300, precum și necesitatea introducerii unui al doilea format internațional pentru documentele de birou.
ISO/IEC 29500 descrie modul de reprezentare a documentelor text, foilor de calcul și prezentărilor și stabilește regulile pe care le pot urma programele care citesc sau generează asemenea fișiere. Ediția ISO/IEC 29500-1:2016 a rămas una dintre versiunile de referință ale specificației, iar ulterior au fost pregătite revizuiri ale documentului.