Voiculescu Dan (n. 25 septembrie 1946, București), cunoscut sub numele conspirative „MIRCEA” și „FELIX”, a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 72 din 21 februarie 2013 a fost publicată Sentința civilă nr. 671 din 5 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 22502/3/2008. O rectificare a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nr. 228 din 25 aprilie 2014.
Completul de judecată a fost format din președintele Radu Constantin Daniel și grefierul Doina Constantin.
Colaborarea cu Securitatea
Instanța a reținut că:
- „Recrutarea lui VOICULESCU Dan sub numele conspirativ «FELIX» s-a realizat la data de 13.06.1973.”
- „La audierea din data de 13.06.2006, domnia sa a declarat: «FELIX SUNT EU».”
- „A recunoscut notele informative olografe.”
În documente apar note semnate „Felix”, între care una referitoare la un cetățean austriac de origine română:
„Preocuparea acestuia de defăimare a politicii statului nostru (…) practicând atacuri vehemente deschise, cât și tangente fine la aceste probleme. (…) Are tendința de a atrage spiritual și material anumiți cetățeni români la fuga din țară sau luare de poziție revoluționară față de legile țării.”
Alte materiale de arhivă arată că „materialele informatorului «Felix» au fost arhivate la rubrica «F.N.», rezervată surselor membri de partid”.
În privința perioadei anterioare, instanța a consemnat:
„În perioada 1969–1970, cât a fost ghid O.N.T., a fost folosit ca colaborator de Direcția a III-a, pentru asigurarea contrainformativă a grupului de străini.”
Poziția pârâtului
Voiculescu Dan a susținut în proces că nu există probe suficiente și a invocat lipsa unui angajament scris sau a unor recompense:
„Calitatea de colaborator al Securității nu poate fi reținută în lipsa unui angajament semnat și în lipsa recompensării sursei.”
Curtea a respins aceste susțineri, reținând că:
„Legea nu impune necesitatea existenței unui angajament scris sau a unei dovezi de recompensare. Colaborarea trebuie să fie una efectivă, reală și să rezulte din note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate.”
De asemenea, Dan Voiculescu a invocat excepții de neconstituționalitate și aplicarea legii în timp, dar instanța a stabilit:
„Evaluarea legalității deciziilor Colegiului CNSAS se face potrivit principiului tempus regit actum, prin raportare la Legea nr. 187/1999.”
Hotărârea instanței
Curtea de Apel București a respins acțiunea și a menținut deciziile CNSAS:
„Respinge acțiunea formulată de reclamantul Dan Voiculescu (…) ca neîntemeiată.” (Sentința civilă nr. 671/05.02.2010)
Sentința a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 72/21.II.2013, cu rectificare în Partea a III-a, nr. 228/25.IV.2014.