Bălăceanu-Stolnici Constantin (n. 6 iulie 1923, București – d. 20 august 2023, București), cunoscut sub numele conspirativ „Laurențiu” și „Ionescu Paul”, a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
Prin Decizia nr. 2371 din 28 august 2007, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a constatat calitatea de colaborator al Securității a lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, în baza dosarelor de rețea nr. R 156672 și nr. R 236437, precum și a altor documente predate de SRI, SIE și MApN.
Colaborarea cu Securitatea
În dosarele CNSAS se află numeroase documente olografe și rapoarte care atestă colaborarea sa. Printre ele:
- Biografie semnată olograf „Laurențiu” (1977): „A colaborat şi colaborează din anul 1965 cu Securitatea Statului. Graţie acestei colaborări şi-a însuşit tehnica de observare şi analiză a oamenilor şi situaţiilor, ca şi o îndemânare în redactarea unor informări. Totodată şi-a asimilat un punct de vedere precis care trebuie să-i guverneze relaţiile cu oamenii din afară (…) A putut comunica în decursul anilor informaţii şi aprecieri privind acele zone de emigrare. De asemenea, a putut modula într-un fel unele concepţii şi luări de poziţie ale acestora.”
- Raport din 3 iunie 1965 privind recrutarea sa: „S-a procedat la recrutarea sa ca agent al organelor noastre (…) Referitor la informaţii, s-a convenit ca acestea să fie redate sub formă de note pe care să le semneze cu numele de <Ionescu Paul>.”
- Nota de analiză din 25 mai 1982: „Informatorul <Laurențiu>, în vârstă de 60 de ani, recrutat în anul 1965, (…) este valoros prin informaţiile pe care le furnizează. (…) Apreciem că le face din interes pentru facilitarea plecării în străinătate şi pentru apărarea postului de conducere în institutul unde lucrează.”
- Nota din 31 mai 1978 consemna că „Laurențiu” urma să aibă contacte cu regele Mihai I și cu membri ai grupului de la „Europa Liberă”: „S-a arătat lui <Laurențiu> că e bine să poarte o discuție cu Mihai, să se intereseze de situația și preocupările lui actuale, de atitudinea pe care o nutrește față de țară și ce părere ar avea de o eventuală vizită turistică a sa în România.”
Documentele mai atestă recompensarea sa financiară: chitanțe și rapoarte consemnează sume primite între 1966 și 1982, precum „288 lei (…) din partea Securității Statului București pentru relațiile furnizate” (8 februarie 1966) sau „Subsemnatul C. Bălăceanu am primit 2.000 lei de la organele de securitate” (27 octombrie 1982).
Poziția pârâtului
În procedura CNSAS, Constantin Bălăceanu-Stolnici nu a contestat existența documentelor semnate de el, însă a invocat caracterul științific și cultural al contactelor sale în străinătate. A arătat că misiunile și deplasările făceau parte din activitatea profesională și diplomatică, fără intenția de a aduce prejudicii unor persoane.
Colegiul CNSAS a respins aceste susțineri, reținând că înscrisurile dovedesc transmiterea de informații detaliate despre români din exil și despre mediile diplomatice, precum și influențarea acestora conform instrucțiunilor Securității.
Hotărârea
Decizia CNSAS nr. 2371/28.08.2007 a stabilit în mod definitiv calitatea de colaborator al Securității pentru Constantin Bălăceanu-Stolnici.
„A colaborat și colaborează din anul 1965 cu Securitatea Statului (…) Cele de mai sus nu sunt decât o parte din activitățile desfășurate în cadrul colaborării cu Securitatea Statului Român.” (dosar rețea nr. R 156672, CNSAS)