Cetatea dacică de la Bănița, aflată în județul Hunedoara, este una dintre cele șase fortificații care alcătuiesc situl serial „Cetățile dacice din Munții Orăștiei”, înscris în 1999 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Fortificația se află pe Piatra Cetății, cunoscută și sub numele de Dealul Bolii, la aproximativ patru kilometri est de satul Bănița. Amplasarea sa permitea supravegherea uneia dintre căile de acces dinspre sud către zona Sarmizegetusei Regia.
Dealul pe care a fost construită cetatea ajunge la aproximativ 900 de metri altitudine. Versanții abrupți ofereau protecție naturală pe mai multe laturi, astfel încât lucrările defensive au fost concentrate în special în zonele mai accesibile.
Repertoriul Arheologic Național încadrează fortificația în perioada La Tène, între secolele al II-lea î.Hr. și I d.Hr. Cetatea este asociată cu sistemul defensiv dezvoltat în timpul regatului dac și a continuat să fie utilizată până la războaiele daco-romane de la începutul secolului al II-lea.
Fortificația a fost distrusă în contextul celui de-al doilea război daco-roman, încheiat în anul 106 cu ocuparea unei mari părți a regatului dac de către armata romană.
Ziduri și amenajări defensive
Cetatea a fost adaptată configurației stâncoase a terenului. Pe panta nordică și parțial pe cea nord-estică a fost construit un zid cu o lungime de aproximativ 115 metri și o grosime de circa doi metri.
Zidurile au fost realizate în tehnica murus dacicus, întâlnită și la celelalte cetăți dacice din Munții Orăștiei. Aceasta presupunea construirea a două paramente din blocuri de piatră, spațiul dintre ele fiind umplut cu pământ și piatră și consolidat cu elemente din lemn.
În extremitatea nord-estică se afla una dintre intrările în cetate. Poarta avea o lungime de aproximativ 4,5 metri, iar lățimea varia între aproximativ 2,5 și 3,3 metri. Accesul era realizat prin intermediul unor trepte de calcar, flancate de elemente din andezit.
În interior au fost amenajate trei terase succesive, dispuse în trepte. Una dintre acestea era delimitată de un zid gros de aproximativ 1,4 metri. Cercetările arheologice au identificat aici urmele unei construcții cu temelie din blocuri de calcar și suprastructură din lemn.
Pentru evacuarea apei au fost săpate în stâncă două canale, ceea ce arată că amenajarea cetății a inclus și lucrări destinate gestionării precipitațiilor.
În zona superioară au fost descoperite patru gropi circulare, interpretate ca urme ale stâlpilor unei construcții din lemn, posibil un turn de supraveghere.
Terasa cea mai înaltă constituia acropola cetății și era protejată de un zid de incintă cu plan trapezoidal. În interior au mai fost identificate o cisternă săpată în stâncă, platforme amenajate și urmele unei zone cu caracter sacru.
Pe Dealul Bolii a fost identificat și un sanctuar de tip aliniament, asociat perioadei dacice.
Cercetările arheologice
Principalele cercetări arheologice de la Bănița au fost desfășurate în anii 1960 și 1961.
Săpăturile au permis identificarea zidurilor, a teraselor, a porții, a construcțiilor din interior și a altor amenajări care au contribuit la reconstituirea structurii fortificației.
Rezultatele cercetărilor au fost publicate ulterior de arheologul Octavian Floca, inclusiv în volumul „Cetăți dacice din sudul Transilvaniei”, apărut în 1966.
În anul 2001 au fost realizate și cercetări geofizice în zona Dealului Cetății. Acestea au urmărit identificarea unor eventuale structuri arheologice din apropierea fortificației și delimitarea mai precisă a zonei protejate.
Situl cuprinde urme aparținând și altor perioade istorice. Repertoriul Arheologic Național consemnează vestigii de locuire din neolitic, precum și intervenții din perioada medievală.
În Evul Mediu, unele zone ale dealului au fost reutilizate, fiind ridicate construcții din piatră legată cu mortar peste sau în apropierea structurilor mai vechi. Un segment de zid medieval s-a păstrat pe anumite porțiuni până la aproximativ 1,5 metri înălțime.
Cetatea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu codul HD-I-s-A-03156, iar situl arheologic de pe Dealul Bolii figurează în Repertoriul Arheologic Național cu codul 87255.01.
Suprafața sitului consemnată în Repertoriul Arheologic Național este de aproximativ 9,2 hectare.
Accesul la cetate
Accesul la Cetatea Bănița a fost mult timp dificil, fiind realizat pe poteci nemarcate și pe trasee cunoscute în principal de cei familiarizați cu zona.
Situația s-a schimbat în vara anului 2026, când a fost amenajat un traseu tematic destinat vizitării cetății.
Traseul „Cetatea Bănița” a fost deschis la 1 august 2026 și pornește din zona Cheilor Băniței, continuând prin pădure până în apropierea fortificației.
Traseul are aproximativ 570 de metri, o diferență de nivel de 104 metri și este considerat de dificultate medie. Timpul estimat pentru urcare este de aproximativ 40 de minute.
Amenajarea traseului a fost realizată prin colaborarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, Primăriei Bănița, Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, Romsilva și Salvamont Hunedoara.